Momentul în care devenim mame ne schimbă radical. Alte priorități, alte dorințe, o mogâldeață care solicită atenția noastră în fiecare moment. Ce se întâmplă cu noi și ce se întâmplă în cuplu? Emilia Hrișcanu, psiholog clinician și psihoterapeut a răspuns la câteva întrebări legate de acest subiect.

1. Cum se transformă o femeie după ce devine mamă?

A deveni mamă este acel moment în care se pot schimba semnificativ toate relațiile. Se pot schimba relațiile cu persoanele din viața noastră și mai ales se poate schimba relația noastră cu noi. Copilul trezește în mamă sentimente noi, aceasta devine protectoare și vigilentă. Prioritățile se schimbă, viziunea, reacțiile și aproape tot ceea ce mama simte. Primele luni alături de cel mic sunt pline de surprize, este perioada de cunoaștere a micuțului venit pe lume și perioada de descoperire a ei ca mamă.

2. Pe vremuri, știu că bărbații nu se implicau deloc în îngrijirea bebelușului și nici a copilului mic, însă acum lucrurile s-au schimbat. Cât de mult contează din punct de vedere psihologic pentru copil implicarea tatălui?

Relația tată-copil este benefică în dezvoltarea psihică a celui mic atât din punct de vedere cognitiv și social, cât și emoțional. Copilul are nevoie de ambele exemple de educație în dezvoltarea lui, permisivitatea mamei și fermitatatea tatălui. Studiile arată că acei copii care au o relație funcțională cu tatăl, sunt mai puțin expuși riscului de depresie, nu mint, iar șansele ca aceștia să se angajeze în comportamente antisociale, sunt mai mici. În concluzie, un tată implicat în tot ceea ce ține de dezvoltarea și creșterea copilului, aduce un mare plus în dezvoltarea emoțională și socială a acestuia.

3. Deși creșterea bebelușului este principala preocupare a noilor părinți, aceștia nu trebuie să uite că formează un cuplu. Cât de important este acest lucru?

Dezvoltarea emoțională, socială și cognitivă a copilului depinde de sănătatea mediului în care acesta trăiește. Sănătatea mediului în prima etapa de dezvoltare a copilului, depinde exclusiv de echilibrul relației parinților lui.

În măsura în care nevoile celor doi parteneri sunt satisfăcute în noua formulă de existență, cuplul va funcționa firesc mai departe. În condițiile în care cei doi constată că noua formulă nu se potrivește pe nevoile lor individuale și pe cele de cuplu, atunci cei doi vor decide să funcționeze separat. Începând din acest punct, deschidem multe alte perspective care pot face obiectul unei alte discuții.

4. Există o „rețetă” universală pentru echilibrul în cuplu după apariția unui copil?

Rețeta!!!! Andreea, ce bine ar fi dacă ar exista, ar fi așa de ușor. Realitatea este că am putea vorbi într-o oarecare măsură de o rețetă dar, este rețeta pe care fiecare cuplu și-o scrie. Ce pot să-ți spun este că noi știm câteva ingredientele secrete: acceptare, comunicare, empatie, voință, dorință și multă dragoste. Cam de astfel de ingrediente putem vorbi, și să nu uităm să adăugăm și un strop de sare 😉.

5. Să vorbim puțin și despre “doi străini care împart aceeași casă”. Uneori, copilul este motivul pentru care doi adulți stau împreună, chiar dacă între ei nu mai este nimic. Cât de sănătos este pentru un copil să crească într-un astfel de mediu?

Pentru ca o relație să fie funcțională, este nevoie de multă implicare, efort, respect reciproc, conectare, calibrare, dragoste, libertate, relaxare emoțională, curaj de exprimare. În momentul în care părinții ajung să simtă în cuplu blocaj emoțional, nesiguranță, frustrare, tensiune, nemulțumire legată de propria persoană și multe altele, relația se poate numi disfuncțională. În momentul în care copilul trăiește lângă părinții care au o astfel de relație, inevitabil acesta se va simți la fel. Copiii sunt ceea ce noi simțim.

Spunea cineva că relațiile sunt simple?

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto:Pixabay