Eu nu fac politică pe blog. Nu este subiectul meu preferat, energia care vine din zona politică nu este pozitivă, la știri mă uit rar, iar de citit citesc doar câteva site-uri care îmi inspiră încredere. Încerc să nu discut despre acest subiect cu prietenii mei, pentru că discuțiile se termină invariabil cu gândul “și noi ce facem acum?”. E trist să fii așa în derivă…

Politica și mai ales clasa politică din România, mă indispune mai rău decât cei 8 șobolani pe care i-am numărat la Unirea pe malul Dâmboviței acum ceva vreme. Informațiile legate de ceea ce se întâmplă în ultima vreme nu cred că au scăpat însă nimănui. E trist…e trist să ai dintr-o dată senzația că ești prins într-o capcană și că nu poți ieși…

Cunosc oameni minunați, oameni care au muncit în străinătate, ale căror merite au fost recunoscute acolo și care totuși s-au întors în România să schimbe ceva. Mă gândesc la ei acum și mă întreb ce să schimbe? Ce se mai poate face în condițiile actuale? În ce fel de lume vom ajunge să ne creștem copiii? Într-o lume în care îți va fi frică să ieși pe stradă, pentru că știi că nu ai nici un fel de apărare?

Într-o săptămână în care totul ar trebui să fie bucurie, magie, dăruire, eu sunt tristă. Sunt tristă pentru că nu știu ce viitor va avea țara mea și nu știu ce viitor va avea copilul meu în ea. Sunt tristă pentru el și pentru toți cei care vin din urmă.

Da, eu, cea care a fost descrisă ca fiind mereu cu zâmbetul pe buze, energică și pozitivă, astăzi nu mă simt deloc așa. Acum simt că fiecare vot pe care l-am dat (pentru că am votat de fiecare dată, n-am plecat la mare să mă distrez, am ieșit din casă cu copil sau fără, pe ploaie sau zăpadă sau cum o mai fi  fost vremea atunci) n-a prea contat. Pentru că s-au vândut alții, mulți, pe o sticlă de ulei.

Am zis că nu fac politică pe blog. Nu fac. Sunt doar gândurile mele într-o dimineață mohorâtă de decembrie.

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto: Pixabay