Una dintre campaniile de conștientizare care se desfășoară zilele acestea, #nufumaînsarcină a stârnit o discuție despre dependențe chiar pe wall-ul meu. M-am gândit să scriu puțin despre dependența de mâncare, pentru că și ea are implicații mari asupra sănătății noastre.

Iată definiția cuvântului, așa cum apare pe site-ul www.dexonline.ro: “DEPENDÉNȚĂ, dependențe, s. f. 1. Situația de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. ♦ (Jur.) Subordonare economică, politică etc. a unei țări, a unui teritoriu față de o putere străină, prin limitarea libertății naționale, a dreptului suveran de a hotărî asupra dezvoltării sale. 2. (Mat.) Relația dintre diferitele valori ale unei variabile cărora le corespund valori ale altei variabile. 3. Tulburare psihică manifestată prin lipsă de inițiativă, prin atașament total față de unele persoane. 4. Stare patologică datorată obișnuinței de a consuma alcool, stupefiante, medicamente. – Din fr. dépendance.”

La ultimul punct eu aș mai adăuga și dependența de nicotină și dependența de mâncare. Poate nu sunt recunoscute de către dex, însă tot la dependențe se încadrează. Probabil că unii dintre voi îmi dau dreptate în ceea ce privește nicotina și ridică din sprânceană în ceea ce privește mâncarea.

Ei bine, mâncarea poate da dependență și în general aceasta nu apare la alimente sănătoase gen fructe și legume. Eu n-am auzit pe nimeni până acum să spună ceva de genul ” nu mai pot, mi-e așa o poftă de morcovi încât mă opresc direct în piață sa-mi cumpăr”, în schimb am auzit și am și trecut prin: ” mi-e poftă de o prăjitură cu ciocolată, din aia bună, bună de la cofetăria X. Când plec de la birou direct acolo mă opresc”.

Asta se traduce de cele mai multe ori prin mâncatul cu înghițituri lacome, aproape că nu simțim gustul prăjiturii dar creierul dă semnale că e fericit. Și fiecare înghițitură ne face și mai fericiți și mai satisfăcuți, ne-a fost poftă. Și azi și mâine și poimâine…

Același lucru se întâmplă și cu produsele tip fast food sau alte produse procesate la care poftim. De ce?

Pentru că aceste produse sunt special create pentru a ne stimula receptorii gustului la maxim. Gustul extraordinar pe care îl au le face greu de refuzat și în raport cu ele, mâncarea sănătoasă pare fadă. Aceste alimente adună la un loc gusturi care să stimuleze centrul plăcerii mai mult decât un aliment natural. Problema mare cu ele știți care e?

Aceea că efectiv ajung în timp să ne reprogrameze gândirea.

Alimentele astea aproape că nu mai conțin deloc substanțe nutritive, dar sunt astfel create încât creierul ajunge să secrete dopamină (neurotransmițătorul asociat cu plăcerea și recompensa) la simplul gând că vrem să le mâncăm. Dopamina motivează practic decizia de consum și influențează comportamentul alimentar.

Și ca să înțelegem și mai bine, vă propun următorul exercițiu: priviți cu atenție poza de mai jos. Ce simțiți la vederea prăjiturii? Deja anticipați gustul dulce și cremos, nu? Combinația de arome cu siguranță este uimitoare. Pe românește, în momentul acesta vi s-a umplut gura de apă, nu-i așa? Vedeți așadar cât de bine sunt programate aceste alimente? Uneori este suficient un simplu gând, o simplă privire ca pofta să se declanșeze.

Ei bine, dar dacă v-aș spune că prăjitura din imagine conține de exemplu 30% zahăr alb, pudră de ou-nu ou proaspăt, emulgatori, coloranți, aromă, stabilizatori, gelifianți și alte cele?  Dacă ați vedea ingredientele astea în recipientele lor înainte de a fi puse în malaxor pentru a fi amestecate, oare ați mai avea aceeași senzație de poftă?

Exercițiul de mai sus este unul pe care eu l-am făcut acum câțiva ani când mi-am propus să reduc cantitatea de dulciuri din comerț. Pur și simplu am încercat să-mi imaginez ingredientele în timp ce pofteam la prăjituri.  Pot să vă spun din proprie experiență că nu este deloc ușor. Creierul este obișnuit deja cu plăcerea pe care o produce consumarea unui astfel de produs și mi-a luat mult să îmi educ gustul. Repet: nu este ușor. Dar nu este nici imposibil.

În unele cazuri ține mult de motivație și  de dorința de a ne schimba și cred că noi suntem în stare să facem mult mai multe lucruri decât ne dăm seama. Probabil că ați auzit sau ați citit despre oameni cau au fost capabili să-și schimbe complet stilul de alimentație pentru a se vindeca de anumite afecțiuni. Eu cred că se poate.

Cu toate acestea însă, unii dintre noi nu pot singuri, au nevoie de ajutor chiar dacă la nivel conștient doresc schimbarea. În aceste cazuri, înscrierea în grupuri de suport, înscrierea într-un program specific de consiliere, lucrul one to one cu specialiști pot ajuta.

Dependența de mâncare este un subiect care merită dezbătut pe larg și un singur articol nu este suficient, dar sper că am reușit măcar puțin să vă fac să reflectați. Dacă în momentul în care vi se face poftă de o prăjitură să zicem, vă gândiți la articolul meu și la exercițiul din el, eu zic că deja faceți primul pas.

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto:Pixabay