Anul acesta Tudor a inceput gradinita, la 2 ani si 10 luni pentru ca am fost extraordinar de norocosi sa avem bunicii aproape, sanatosi si dornici sa se implice si am decis sa-l mai lasam sa copilareasca putin. Consider ca este esential pentru un copil sa intre in colectivitate iar daca stau bine si ma gandesc poate ca varsta de 2 ani ar fi fost mai potrivita, copilul s-ar fi adaptat mai repede la schimbare.

Acum insa, au trecut aproape doua luni si imi doresc sa va impartasesc experienta noastra, pentru ca am citit extrem de multe opinii legate de aceasta etapa sau de modul in care sunt tratati copiii chiar si in gradinite particulare.

Noi am nimerit o gradinita cu oameni buni la suflet si buni profesional, cu asta vreau sa incep. O echipa extraordinara cu educatoare si asistente dedicate profesiei alaturi de care am stat efectiv aproape 3 saptamani.

Am stat 3 saptamani pentru ca am incercat varianta de adaptare blanda prin care parintele sau unul dintre bunici sta cateva ore in cadrul gradinitei pentru ca cel mic sa se poata desparti mai usor. Stand acolo 3 saptamani am putut vedea si observa cum se poarta cu copiii.

NU am auzit o data pe cineva ridicand tonul (si stim cu totii ca atunci cand te enervezi nu mai conteaza daca esti auzit sau nu), NU am vazut pe nimeni bruscand vreun copil, educatia se face cu multa blandete dar si cu fermitate cand este cazul. Ma uitam la educatoare si la asistente si dupa cele 3 saptamani mi se pareau asa, un fel de fiinte supranaturale…pentru ca, ce pot sa spun, copii sunt copii si nu sunt inrolati in armata. Unii mai tipa, unii plang, mai trag de materialele cu care lucreaza, se mai cearta, se mai imping, este uneori si harmalaie (cel putin la cei mai mici) asa ca eu cred personal ca trebuie sa fii inzestrat cu multa dragoste de copii si dragoste pentru meseria asta ca sa o poti practica.

Si nu, nu cred ca este usor sa fii echilibrat si dedicat dupa cum nu cred ca toata lumea care practica aceasta meserie (indiferent ca este vorba despre stat sau privat) este potrivita pentru ea.

Gradinita ar trebui sa fie un fel de a doua casa, mai ales cand cei mici petrec aici cel putin 8 ore pe zi, cred ca ei trebuie sa se simta iubiti si ocrotiti atunci cand mama si tata sunt plecati, trebuie sa invete cu placere, sa-si faca prieteni si bineinteles sa invete cu blandete ca sunt si reguli care trebuiesc respectate.

Ce pot sa mai spun eu in acest moment este ca echipa de la gradinita unde merge Tudor mi-a castigat increderea, stiu ca este bine ingrijit, stiu ca atunci cand plange dupa noi este luat in brate, stiu ca modul de predare Montessori il va ajuta sa devina independent si sigur pe sine si mai stiu ca mancarea este geniala si ca mi-as dori si eu sa mananc la ei in fiecare zi 🙂 . Daca meniul lor ar fi valabil in toate gradinitele, garantez ca am avea copii mult mai sanatosi!

Multumesc Alina, Cristina, Adina & Andreea, ma bucur pentru ca pasii ne-au purtat la voi!

PS Later edit: Vineri a fost si petrecerea pentru ziua lui Tudor, o idee foarte draguta si care pe mine m-a impresionat, copiii sunt asezati in cerc, in centrul cercului este o lumanare aprinsa si un glob pamantesc, se spune povestea unui ingeras care a hotarat sa coboare pe planeta noastra si sa-si aleaga parintii…superb! Dupa aceea liber la cantat si la mancat tort 🙂 .

Sursa foto:arhiva personala, Pixabay