Este toamnă și mi-am adus aminte că începe sezonul reclamelor la produse pentru creșterea imunității și la produse pentru tratarea răcelilor. De cele pentru eliminarea problemelor cauzate de mâncatul în exces nu vorbesc încă, ele sunt pregătite pentru luna decembrie…

Înainte însă de a trece la subiectul de astăzi, aș vrea să fac câteva precizări. Articolele de pe blogul meu sunt de două tipuri:

• scrise din experiența personală (alimentația proprie, rețete, recomandări, tips&tricks pe care le folosesc atunci când încerc să-l învăț pe Tudor despre mâncare)
• tehnice – cum le mai spun eu. Aici intră cele care au la bază informații pe care le-am asimilat în timpul cursurilor de nutriție pe care le-am urmat, dar și a documentelor și cărților citite legate de domeniul ăsta.

În această a doua categorie este mai greu să-mi pun amprenta personală, încerc însă să „traduc” într-un limbaj mai ușor de înțeles informațiile pe care le-am acumulat și pe care doresc să vi le transmit. Este mai greu să scrii, de exemplu, despre importanța fierului în alimentație prin prisma experienței personale, dacă analizele membrilor familiei sunt în limite și nimeni nu s-a confruntat cu vreo problemă legată de asta…

În fine, preambulul ăsta nu s-a vrut a fi un fel de mea culpa, ci mai mult o încercare a explica de ce unele articole sună diferit… Așa va fi și articolul de astăzi. Am ales să vă povestesc despre un mineral despre care auzim în toate reclamele la suplimente, asociat, de regulă, cu creșterea imunității: Zincul. Când auzim de el, ne punem cel puțin trei întrebări:

1. Ce știm despre el?
2. Este într-adevăr important pentru imunitate sau nu?
3. Mai face și altceva?

Zincul este necesar pentru fiecare celulă, organ sau sistem al corpului uman. Conform  National Institutes of Health (NIH), zincul joacă un rol extrem de important în metabolismul celular, în expresia genelor, în procesul de digestie, ajută și sistemul imunitar, dar și vindecarea rănilor.

Vestea bună este că zincul se găsește în multe alimente. Vestea mai puțin bună este că nu toți metabolizăm la fel hrana și nici nu absorbim nutrienții la fel. În afară de asta, diferite afecțiuni sau chiar dietele severe pot împiedica absorbția zincului.

Pentru că zincul joacă atât de multe roluri în organism, semnele și simptomele deficienței de zinc pot fi diferite:

• Diaree
• Probleme la nivelul pielii
• Pierderea apetitului
• Îmbolnăviri frecvente
• Oboseală

Aceste semne însă nu sunt caracteristice DOAR deficienței de zinc, așa că acest diagnostic ar trebui să fie pus de către medic, nu de către noi…

La copii, carența de  zinc poate să determine apariția lipsei de concentrare, a stărilor de iritare, pierderea apetitului, încetinirea creșterii. Dacă simptomele vi se par cunoscute și aveți acasă un copil foarte selectiv la mâncare, vă recomand să discutați cu medicul pediatru.

Cât zinc ar trebui să consumăm zilnic? Conform Academiei Naționale de Medicină din SUA, doza zilnică de zinc pentru un bărbat este de 11 mg iar pentru o femeie 8 mg. În timpul sarcinii doza aceasta ar trebui să fie între 11-12 mg.