Acum vreo lună, una dintre clientele cu care lucram în Programul de 60 de zile, m-a întrebat: Cum, am voie să mănânc pepene?
Acum două zile, primesc o întrebare similară legată de struguri, drept pentru care m-am gândit să fac câteva precizări, poate vă sunt de ajutor:
-am voie să mănânc legume, fructe, carne, carbohidrați, DAR să știu cum, când și cât.
-am voie să mănânc o înghețată. Ocazional, și nu câte 3 cupe odată.
-am voie să beau un pahar de roze, prosecco sau vin roșu. Ați auzit de dieta mediteraneană? Ocazional însă, nu 2-3 pahare pe zi.
-am voie să mănânc o prăjitură dacă nu mai pot de poftă sau dacă sunt la birou și e ziua unui coleg. Sau sunt la nuntă și vreau tort. Frustrarea nu face bine la căpuț, vorba prietenei mele Alina.
-dietele cu trei frunze de salată și 3 felii de șuncă slabă, sunt printre cele mai rele lucruri pe care le poți face corpului tău.
-pe de altă parte, nu poți să mănânci echilibrat, dacă bucătăria ta are rolul de depozit de pantofi, ca în Totul despre sex. Împrieteniți-vă măcar cu cuptorul pentru început.
-da, abdomenul plat se formează în bucătărie. Sportul contează enorm, dar, dacă îți închipui că poți mânca zilnic hamburgeri la ofertă de 5 lei cu tot cu cartofi plus bere și o merdenea la desert iar apoi te duci să tragi de fiare, am o veste: e nasol. Și pătrățelele n-or să apară.
-ca să poți trece de la o alimentație haotică la una organizată, corectă, îți trebuie timp. Și răbdare cu tine însăți/însuți. Nici Roma n-a fost construită într-o zi și nici kilogramele acumulate n-au venit peste noapte. Corpului îi trebuie timp să se obișnuiască.
-gusturile se educă tot în timp.
-nu suntem toți la fel. Nu ni se potrivește tuturor același lucru.
Ce am învățat eu de când lucrez cu clienții? Că cele mai bune rezultate le au cei care au răbdare. Cei care la un moment dat introduc și mișcarea în viața lor. Cei care au înțeles că frustrările nu folosesc la nimic. Cei care învață să cunoască mâncarea și care știu acum să facă deosebirea între hrana pentru corp și hrana pentru sufletul trist, obosit sau împovărat. Și care caută soluții pentru suflet în altă parte, nu în farfurie.
Cei care învață să se bucure de fiecare reușită a lor, chiar dacă este un pas mic.
Ca urmare, da, am voie să mănânc asta, atâta vreme cât știu cum!
Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici
Sursa foto: Pixabay