În afară de dermatita atopică pe care a avut-o Tudor între 3 și 9 luni, alte probleme nu am avut. Am însă prieteni care s-au confruntat cu multe alergii și intoleranțe și știu ce chin și stres presupune asta, cel puțin până identifici alergenul și până înveți să-l gestionezi.

Mai jos, am povestea Marinei Bliderișanu, care scrie pe  Un soi de blog . Pe Marina și pe fetița ei Loli le știu de vreo doi ani, cred. Loli este un copil vesel, energic, cu ochii mari, de culoarea castanei. Îmi place pentru că zâmbește tot timpul. Cum au gestionat alergiile? N-a fost simplu, dar s-au descurcat.

Mâncarea cea de toate zilele, de fapt pâinea noastră cea de toate zilele cred că era exact, deși asta însumează versul, l-am înțeles atunci când când Loli nu s-a bucurat de ea. Și nu sunt eu vreo evlavioasă. E greu când pâinea, în varianta pe care o știi, nu mai face parte din meniul familiei.

De-a lungul timpului nu mi-au plăcut multe lucruri, nici măcar să gust nu am fost curioasă. Pe măsură ce am crescut mi-a trecut. Tind să cred că nu era doar un moft, așa cum susținea mama, ci undeva subconștient știam eu că nu îmi fac bine. Nu bag mâna în foc pentru acest lucru, dar știu bine să fac diferența dintre încăpățânare și senzație de rău la miros, textură și aspect când vine vorba de mâncare. Ca să nu mai zic și de învățat cantități și calorii, pe măsură ce corpul meu nu a mai ținut pasul cu nevoia de a nu mânca de stres.

Mamele, dacă dai o raită prin parc, au un mare stres. Bine, nu toate, dar 10% dintre conversații se opresc la cât, cum, în ce poziție, perioadă mănâncă sau a mâncat copilul mai bine sau mai puțin cantitativ. Și dacă ai intrat în hora mi-a mâncat, nu mi-a mâncat (că doar ne identificăm în nevoile astea și, da, e un pic de ironie aici) ieși învingătoare și te bați pe umăr cu mândrie, singură, ce bine te descurci să îți  hrănești copilul, ori pleci indiferentă rapid, ori stai la vorbă dar nu prea îți pică bine când te uiți la copilul nemâncăcios și alergic din bătătură.

La conversația asta, recunosc, de obicei, am făcut stânga împrejur. Ca să nu mă plictisesc de la atâtea mâncăruri, rețete ultra gustoase și ca să nu mă dezechilibrez mental. Fata mea nu intra în nicio categorie: mâncăcioșii de piureuri, cei cu abilități de a mânca singuri imediat după diversificare, pofticioșii în devenire etc.

Fata mea nu mânca punct! Sugea te miri ce și restul lua din aer, și acum o spun în cel mai relaxat mod.

Cel mai greu de dus este să ajungi să îți dorești să mănânce blamații pufuleți, covrigi și biscuiți și copilul să nu poată. Alergiile greu se înțeleg și la fel de greu îți vine la început să treci peste faptul că la copilul tău se manifestă.

Loli știa ea ceva despre laptele de vacă. Tare nu s-a lăsat convinsă de vreun lapte praf (chiar special conceput pentru alergici, dar caloric ca să mișcăm un pic greutatea), iaurturi, unt, derivatele din lapte fie făcute în casă și cele răscăutate să fie bio, până să descoperim alergia la beta-lactoglobulină, această proteină care se găsește în laptele de vacă, nu și în laptele matern. Precizez asta pentru că mulți medici recomandă înțărcarea și pun presiune în plus pe mame. Dacă mama elimină lactatele și se asigură că știe să excludă alergenul din alimentația ei, poate alăpta copilul cât dorește. De cele mai multe ori, se asociază și cu alergia la laptele de capră, oaie, bivoliță deoarece proteina, în proporție de 80%, are structură similară pentru animalele enumerate. Sistemul imunitar sesizează și reacționează în consecință.

La lapte mulți nu fac diferența între intoleranță la lactoză(zahărul din lapte) și alergia la proteina laptelui. Pe lângă faptul că nu dorești nimănui să știe diferența, nu dorești manifestările care înseamnă disconfort fizic și nici frica permanentă că ar fi fost poate mai rău. La Loli în afară de o dermatită atopică la mânuțe care trecea și apărea, pielea uscată dar nu cu modificări evidente, nu s-a văzut la exterior alergia. La greutate, da, digestia ei fiind deficitară. Analize, vizite la medic, vitamine, meniuri cântărite, nu au ajutat copilul să iubească mâncarea, nici să ia în greutate, nici să diminueze starea de iritare și disconfort după rarele 2 linguri de mâncare.

Afectarea în cazul alegiilor poate fi: la vedere, chiar imediat după contactul cu alergenul sau după câteva ore, zile – eruptii cutanate, prurit, crize de asm, uneori, dar rar șoc anafilactic, și la interior – inflamații la nivelul tractului digestiv. Mulți copii cu alergii au o curbă de creștere bună până în momentul descoperirii alergiei și după, la alții, precum Loli, curba de creștere nu era în sens ascendent. Multă stagnare și sensibilitate. Creierul intestinal, cum mai nou vei auzi, are un rol important în dezvoltare. Inflamațiile la nivelul mucoasei tractului digestiv pot afecta dezvoltarea, slăbesc imunitatea, duc la stare de iritație fizică și psihică. La un moment dat am ajuns la un medic pediatru care după ce a consultat-o, a ascultat istoricul ei de la naștere și până în ziua aia, a observat-o ca joc și comportament, și după ce a observat că e foarte activă – ceea ce e un lucru bun, este și foarte agitată. Și atât m-a întrebat: Are vreo alergie? I-ați făcut vreun test?

Sentința la 1an, după analize: alergie la lapte, cartof, ou, gluten. Normal că am făcut isterie din asta, dar ne-am și relaxat. Aveam un răspuns la problemele ei de creștere și totodată o direcție de urmat: să țină regim fără alergeni, să așteptăm rezultatele de după regim, să urmeze o schemă de reintroducere alimente etc.

Nu a fost usor, însă a devenit rutină. La început la noi a fost un pic haos, am cumpărat tot ce era pe piață fără alergenii ei cu costurile aferente. Mari! Se poate și fără să sărăcești, dar atunci eram prea disperați și îmi acord credit pentru asta. Apoi am replicat în casă: gustări, feluri de mâncare, pâine, clătite, chifle, budinci. Unele cu succes ca aspect și gust, altele au luat calea gunoiului. De succes la copil nici nu are rost să stric cuvinte.

Pentru noi, din punct de vedere al gătitului și preparării alimentelor, nu a fost extrem de greu. Ne-am împrietenit cu toate sortimentele de lapte vegetal, mai puțin alergica. Până la 2 ani și 8 luni a fost alăptată, am ținut regim împreună. În loc de cartof am apelat la restul legumelor, oul nu prezenta interes pentru ea, mânca soțul când nu era Loli prin preajmă. Între timp reintrodus treptat, l-a tolerat mai reprede față de restul.

Cu pâinea și derivatele este altă poveste, cu hopuri multe. Până la 2 ani, nu o interesa ce mănâncă copiii în parc sau ce pâine mâncăm noi. Apoi, a devenit atentă la ce roade unul și altul și am căutat variante în magazin și acasă. În parc aveam regula de mult – mănânc ce am în rucsac. Nu spun că nu am avut supărări pe subiect, am avut chiar multe, ideea e să nu insiști pe faptul că ceva este în neregulă cu copilul, ci cu mâncatul de la diverse dughene și binevoitori pe motiv de „să nu-i fie poftă copilului”. Pregătim gustarea pentru parc de acasă și pe aceea o mâncăm. Cu laptele am greșit-o un pic, cred că a vrut să încerce niște biscuiți musai și i-am spus că îi fac rău la burtică. Din acest motiv uneori, deși nu mai ține regim de ceva luni, mă întreabă – are lape(lapte)?

Loli la 4 ani și un pic a depășit alergiile, nu spun că a fost ușor în cei 3 ani de alergii, cu toate că valorile ei nu au fost mari din start, însă am bătut pasul pe loc la capitolul greutate și stare de sănătate când am călcat strâmb la meniu. Am plimbat-o pe la câțiva medici, până am găsit un alergolog și un pediatru care să ne ajute fără să îndopam copilul cu pastile. Ne-am documentat, a ținut doar regim, am organizat bunicii și implicat prietenii în așa fel încât copilul să nu se simtă exclus. Fiecare vaccin făcut copilului a fost precedat de analize. Dacă analizele nu arătau bine din punct de vedere al valorilor după regim, vaccinul era amânat.

Viața noastră a curs destul de normal, am putut călători, am mers în vacanțe, ne-am bucurat de înghețate și mâncare fără alergeni în afara casei.

Loli a mers la grădiniță și a avut parte de un meniu asemănător ca aspect cu restul copiilor și lipsit de alergeni. Am vrut să stea la masă cu restul, nu singură cu caserola ei de acasă. La partea asta am putut colabora cu cei de la grădiniță și cu toate că au fost mici scăpări, a trecut cu bine perioada.

Schemele de reintroducere au fost marea bubă, mâncatul fără consecvență al Lolitei a făcut să le reluăm de la ziua 1, de multe ori.

Cu vârsta a cooperat mai bine, am redus cheltuielile inutile din disperarea de a avea, pe unde mergeam alternativă la gustări fără alergeni sau alte atracții de ronțăit, de moment.

Nu am sfaturi pentru nimeni, fiecare alergie se manifestă diferit pentru fiecare individ în contextul genetic și mediul familial. Ce ne-a ajutat pe noi a fost documentarea, o bună relație cu medicul pediatru și alergolog. E bine să te oprești din a te tot plimba pe la medici pentru a nu știu câta părere, să accepți ceea ce știi, să tragi aer în piept și să ai încredere că poți ajuta copilul. Unele alergii trec, altele le poate duce toată viața. Important este să fii informat ca părinte, să ajuți copilul să știe la fel de bine informația în termenii lui, să știți împreună că lucrurile pot să funcționeze cu o mai bună organizare și fără disperare. Liniștea ta îl ajută mult și pe copil.

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto: Pixabay