De două zile mă simt ca un câine bătut. Fizic mă doare, sufletește sunt varză. Nu mă pot concentra decât la treburile de maximă necesitate și care nu mă solicită foarte tare din punct de vedere creativ și atât.

Aseară am ieșit în piață și știți ce am văzut? Am văzut cupluri de tineri dar si mai putin tineri, părinți cu copii mici în dispozitive de purtare, cu copii mai maricei care se jucau în zăpadă, stapâni de căței, cu toții înfrigurați dar zâmbitori, am asistat la discutii pertinente și nu am auzit nici macar o injuratură.

Si stiți ce am înteles? Că românii nu sunt așa de usor de învins totuși. Nu intru in polemică legat de numărul celor care au votat când a trebuit și al celor care nu au facut-o, vreau doar sa spun ca suntem mulți. Și pașnici. Și NU e nevoie de violență pentru a ne spune punctul de vedere.

Și mai spun ca eu sunt unul dintre cei care ar fi putut să plece din țară acum mulți ani și n-a facut-o. Din dragoste de soț patriot. Nu vreau ca acest lucru sa mă bantuie toată viața. Nu vreau să traiesc cu regrete. Nu vreau să-mi cresc copilul într-o lume în care furtul să fie considerat un lucru bun. Am ales să ies în stradă pentru Tudor. Pentru noi. Pentru ca mai avem 9 zile.

Pașnic, să nu-i lăsăm să ne ia țara, ne-au călcat destul in picioare! Suntem mulți și buni și unul lângă altul împreună putem obține schimbarea.

Totul este să nu  ne pierdem speranța și să nu plecăm capul, au facut-o destul parinții și bunicii noștri! Capul sus așadar, să le demonstram că nimeni nu este mai presus de lege!

Sursa foto:arhiva personala