M-am hotărât, îmi plac nunțile relaxate

Mie îmi plac nunțile. Am fost de două ori nași, am fost la toți prietenii din gașcă până acum, e un prilej bun de distracție și amuzament, de întâlnire cu oameni dragi.

Duminică a fost rândul uneia dintre cele mai bune prietene ale mele. A fost de departe unul dintre cele mai faine evenimente de genul ăsta la care am participat vreodată. Relaxat, fără clișee, fără respectarea tiparelor. Exact cum e și prietena mea.

E fain că s-a căsătorit cu un tip la fel de mișto ca ea. Trăiesc oamenii ăștia o poveste de iubire din aia cum ne dorim cu toții, și dacă ați vedea cum o privește chiar și când nu e atentă, ați înțelege ce zic.

Mă rog, nu despre povestea lor vreau să vă scriu ci despre nunta super relaxată. De fapt, cunoscând-o pe mireasă, nici nu cred că ar fi putut să fie altfel. Mi-a plăcut că restaurantul a fost decorat minimalist, mi-au plăcut aranjamentele florale, mi-a plăcut ideea de nuntă pe terasă, lângă piscină. Recunosc că mi-a trecut prin cap de câteva ori cum ar fi fost să scrie pe invitație „costum de baie obligatoriu”, dar na, am rămas doar cu gândul.

Mi-a plăcut că n-a existat valsul miresei, ci au dansat pe „Can’t Take My Eyes Off You” cântată de Muse. Dacă n-o știți, vă spun că refrenul e…foarte rock.

Mi-a plăcut că muzica nu prea m-a lăsat să stau jos, și pentru mine asta este cel mai important la o nuntă. Asta și aperitivul pentru că atunci mi-e foame, dar despre mâncare vă povestesc mai jos…

Să revenim. Am plecat aproape șchiopătând, pentru că, spre deosebire de alte doamne inspirate care s-au descălțat și au dansat în picioarele goale în iarbă, eu am ținut morțiș să-mi păstrez sandalele cu toc de 10 cm în picioare.

Da, s-a dansat în picioarele goale în iarbă. E fain să vezi oamenii relaxați și simțindu-se bine, fără prejudecăți.

Ca să povestesc și despre mâncare-deși n-am fost inspirată și n-am făcut poze- vă spun ca a fost bufet suedez. Mie asta mi se pare una dintre cele mai bune idei la o petrecere. Varianta aia clasică cu aperitiv, sarmale, pește și friptură mi se pare prea mult. Acum pe bune, cât poți să mănânci în cele câteva ore cât stai la petrecere? Dacă ai bufet, alegi ce îți place, când și cât îți trebuie. Aș vrea să cred că mâncăm mai moderat așa.

Au fost niște chestii absolut delicioase: tartine, brânzeturi, multe mixuri de salate cu pui, cu piept de rață, cu fructe de mare, legume cu oțet balsamic-pe astea le fac și eu azi că mi s-au părut prea bune- friptură de pui cu sos de mango, vită cu sos de piper și pește pentru doritori.

Am mâncat fix cât mi-a trebuit, fără să am senzația că am făcut vreun exces. Cele două pahare de prosecco pe care le-am băut nu intră la exces, da?

Ah, tortul…să știți că eu apreciez un desert după senzația pe care mi-o lasă prima îmbucătură. Dacă simt că mă dor măselele de la cât de dulce e, mă opresc. Dacă nu simt combinația de arome și texturi, e clar că sunt chestii acolo care n-au ce căuta.

Ei bine, din tortul ăsta aș fi mâncat fără jenă și stres cel puțin 3 felii! Dulce atât cât trebuie, răcoritor și aromat. Perfect! Dolce by Vero se numește furnizorul, ca să știți dacă aveți nevoie.

A! Una dintre cele mai simpatice chestii de la nuntă, a fost cadoul nașilor pentru noi toți. A fost invitat Adrian Bighei care a făcut caricaturile tuturor invitaților. Prilej de râs cu lacrimi și de miștouri la greu.

Ăștia de mai jos suntem noi 🙂

Acum când scriu, zâmbesc cu gândul la petrecere și la prietenii mei. Ea mi-a spus că nu și-ar fi imaginat nunta ei fără mine. Că dacă eram plecată pe undeva, stabilea altă dată. Îmi imaginez cum vom arăta noi peste 40 de ani, stând pe câte un balansoar și depănând amintiri. Vorba ei, preferabil să facem treaba asta în Provence 🙂

Dragii mei, să fiți sănătoși, să vă iubiți mult, să fiți fericiți și să vă bucurați de viață. Viața mea n-ar fi la fel fără voi!

LATER EDIT:

Pentru că a văzut că m-am plâns că n-am poze cu mâncarea, prietena mea mi-a trimis câteva poze de când a făcut degustarea 🙂