Modul în care ne vedem noi, diferă de multe ori de modul în care ne văd ceilalți. Mi s-a spus des Ai așa o energie pozitivă…de unde? Pari foarte împăcată cu tine, foarte echilibrată. Mie nu mi se părea că sunt într-un anume fel, așa că am stat și m-am gândit puțin la afirmațiile de mai sus.

Concluzia e da, cred că în acest moment al vieții mele am reușit să îmi găsesc echilibrul. Mental și fizic.

Să nu înțelegeți din asta că viața mea e presărată cu petale de trandafiri roz și că nu e nici un norișor pe cer. Nu. Am învățat însă cum să trec peste momentele mai grele, am învățat că cel mai bun sprijin este soțul meu, că atunci când o iau pe câmpii, e acolo să  mă susțină și să mă ajute. Am trecut împreună prin multe…

Am învățat să aleg.

Unde mi-am găsit echilibrul? În toate cele de mai jos, în lucruri mărunte dar importante pentru mine:

Fac sport. Acasă. Primesc multe întrebări legate de asta. Cum reușești? Eu n-aș putea să fiu atât de organizat/ă. De ce faci acasă? Fac pentru că-mi place și mă simt bine. Sportul este refugiul meu, timpul meu cu mine, timpul în care mă încarc cu energie bună. Fac acasă pentru că mă ajută să câștig timp. Bine, dacă sunteți începători în ale sportului, vă recomand să faceți niște ședințe cu un antrenor, ca să învățați mișcările corecte…

Mănânc corect în 90% din timp. Eu sunt convinsă că de alegerile alimentare pe care le facem depind multe, dar la fel de convinsă sunt că viața fără micile plăceri culinare e tristă. Da, la petreceri mănânc și prăjituri, am martori 🙂

Îmi îndulcesc cafeaua cu lapte. În ciuda vocilor care acuză laptele de diverse. Eu cred că trebuie să învățăm să ne mai și cunoaștem corpul, să știm și ce particularități are populația din care facem parte, să înțelegem că suntem diferiți și că reacționăm diferit. La orice, chiar și la mâncare.

Încerc pe cât posibil să-mi cumpăr legumele din piață, în sezon. Sigur, asta nu-mi reușește întotdeauna 100%, mai am și eu chef să mănânc o roșie cherry iarna sau un ardei kapia…

Mă hidratez. Uneori în apă pun mentă sau bucățele de fructe pentru aromă.

Râd. Mult. Cu soțul meu, cu Tudor, cu prietenii.

Nu petrecem aproape nici un weekend singuri. Fie că mergem noi în vizită la prieteni, fie că vin ei la noi sau ne întâlnim pe undeva, între patru pereți nu prea stăm. Tudor a învățat și el lucrul ăsta și de regulă vineri ne întreabă ce planuri avem în weekend.

Mă uit rar la televizor. Prefer să folosesc altfel timpul ăsta.

Tot în acest registru, am redus destul de mult timpul petrecut în social media. Îmi văd de comunitatea mea, de cititorii blogului meu și mai citesc din când în când postări/ articole scrise de câțiva bloggeri care îmi plac. Atât.

Îmi place ce fac. Ambele joburi, deși sunt foarte diferite.

Îmi place să beau la final de săptămâna 1 pahar de vin roze sau prosecco.

Pun muzică și dansez prin casă. Singură sau cu Tudor.

Prefer să nu iau decizii din impuls, ci să cântăresc bine ce am de făcut.

Când simt că am ajuns într-un punct mort și mi se pare că nu găsesc o soluție, îmi repet următoarea frază: “After all, tomorrow is another day”. Da, e din Pe aripile vântului. Da, pe mine mă ajută.

Când mă enervez pe soțul meu sau invers, detensionăm atmosfera certându-ne. La limita bunului simț și, vorba lui Michelle Obama, am învățat în atâția ani cum să ne certăm. Pe noi izbucnirile astea ne ajută, am spus ce avem de spus și gata, s-a încheiat treaba. Nu ținem în noi, nu acumulăm, nu folosim cuvinte grele.

Îmi place să ajut atunci când pot.

Nu sunt perfectă. Am ajuns însă în acel moment al vieții în care mă accept așa cum sunt, în care am învățat să-mi aleg bătăliile și să dau înapoi atunci când este cazul, după cum am învățat să merg înainte pentru lucrurile în care cred.

În secret visez să depășesc frica de ace și să încerc pentru cele câteva riduri care se văd, acidul hialuronic. Ce vreți, sunt femeie și eu 🙂

N-am scris articolul pentru că aș fi descoperit secretul fericirii  și nu m-am urcat sus pe un piedestal ca să împărtășesc și altora din înțelepciunea mea. Pur și simplu m-am gândit la motivele pentru care oamenii mă văd așa cum scriam la începutul articolului. Cumva, cred că abia acum când le-am pus “pe hârtie”, le-am conștientizat cu adevărat.

Cred că ăsta este un exercițiu bun, care m-a ajutat să privesc în interiorul meu. Și nu, nu-mi fac iluzii că echilibrul e veșnic, dar cel puțin acum, asta sunt eu.

Citește și:

https://carmenradu.ro/experiente-de-mamica/n-am-crezut-ca-pot-iubi-asa-pana-a-aparut-el/

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto Aziz Acharki on Unsplash