Sambata aceasta pe o vreme numai buna de stat sub patura cu un ceai cald si o carte la indemana, incaltata in cizme si infofolita pana in gat am ajuns la Gradina Verona la workshopul tinut de catre doamna doctor Bilic. Nu de alta dar chiar imi doream sa o aud vorbind, imi place pentru ca pledeaza pentru echilibru si pentru mancare ca bucurie nu ca motiv de frustrare.

Workshopul a fost legat de cartea sa ABC de nutritie, o carte scrisa pe intelesul celor mici iar acesta a fost organizat astfel incat copiii prezenti sa fie antrenati in cateva jocuri interesante care au avut in centru mancarea.

Ideile esentiale subliniate de care dna doctor Bilic in prezentare au fost urmatoarele:

–mancarea trebuie sa fie un prilej de bucurie. Eu as zice ca acest lucru ar trebui sa se aplice inclusiv noua, adultilor nu doar copiilor.

– mancarea are gust si trebuie sa fie un prieten al copiilor. Am observat la Tudor de cand era mic si incepusem diversificarea, piureurile in care puneam ierburi aromatice au fost mult mai bine primite decat cele fara nici un condiment. Acum de exemplu isi pune singur oregano peste rosii.

– alimentele trebuie sa fie cat mai diversificate si cat mai colorate. Cu cat o farfurie arata mai bine, mai viu colorata cu atat mai atragatoare ni se pare. Eu ma uitam putin apropo de asta, la pozele de la articolul „Ce mananc intr-o zi?” si mi-am dat seama cat sunt de importante culorile atunci cand vedem o farfurie.

– cantitatea de mancare trebuie sa fie in acord cu varsta si inaltimea iar ca si unitate de masura (atat la adulti cat si la copii) ar trebui folosite palmele: in farfurie trebuie sa se regaseasca atata mancare cat ar incapea in cele doua palme lipite una langa cealalta. Aceasta este o idee foarte interesanta si demna de luat in seama, cred ca multe dintre problemele de greutate apar si din cauza ca nu stim sa gestionam corect cantitatea si marimea portiilor.

–copilul se naste intr-o relatie pozitiva cu mancarea. Ca urmare, trebuie sa avem grija sa nu transformam acest aspect intr-unul negativ. (ora mesei nu trebuie sa ajunga sa fie pentru un copil o corvoada…el nu trebuie sa ajunga sa gandeasca „aoleu, iar trebuie sa mananc…”)

– in fiecare zi ar trebui consumate 10 alimente diferite. Cred ca aici doamna doctor a dorit sa sublinieze cat este de important sa acoperim necesarul  din toate grupele alimentare, de la lactate la cereale.

–cand este vorba de mancare, copiii reactioneaza cu sufletul nu cu mintea. Spre deosebire de adulti la copii este simplu: imi place sau nu gustul, cum arata farfuria sau mirosul mancarii. In principiu din cate am observat si la Tudor, poate sa manance cu foarte multa pofta un fel de mancare de cateva ori pentru ca apoi sa-l refuze cu desavarsire. Asta nu inseamna ca trebuie sa renunt sa-l mai servesc ci doar sa mai las o pauza. La fel se intampla si cu refuzul de a gusta alimente noi, nu trebuie sa ne descurajam, dar nici sa transformam acest lucru intr-un prilej de stres si cearta. Cheia este perseverenta.

-copiii stiu cand le este foame si cand s-au saturat. Nu trebuie sa insistam sa termine tot din farfurie, majoritatea copiilor cunosc mult mai bine senzatia de satietate decat noi, adultii. Noi mai gresim, pe principiul : mai am doua-trei guri chiar daca m-am saturat mai bine le mananc decat sa arunc mancarea. Cred ca aceasta este una dintre greselile mari pe care le facem cand este vorba de mancare, alegem sa nu ne oprim fix cand ne saturam ( aceasta este o idee importanta pe care am vazut ca o sustin mai multi medici nutritionisti, asadar ar fi bine sa reflectam asupra ei).

– mancarea trebuie sa fie o activitate placuta in familie, trebuie sa-i invatam pe cei mici sa-si foloseasca toate cele 5 simturi in relatia cu mancarea. Ora mesei trebuie sa fie prilejul reunirii intregii familii, iar cei mici trebuie incurajati sa vada, sa miroasa, sa auda sa simta si sa guste mancarea.

–copiii trebuiesc incurajati sa identifice ingredientele din mancare. Aceasta poate fi un mod amuzant de a-i incuraja pe cei mici sa manance, mai ales ca totul la ei poate fi facut prin joc.

Eu am achizitionat cartea prin vara, imediat dupa lansare, am citit-o si chiar daca stiu ca este inca prea mic pentru a intelege totul, ii citesc si lui Tudor si incerc sa-i explic ce se intampla cu mancarea dupa ce ajunge in burtica. Pentru copiii mai mari insa poate fi o lectura placuta si interesanta mai ales datorita experimentelor prezentate in carte.

Una peste alta, dna doctor mi-a confirmat asteptarile, am cunoscut un om cald, prietenos, cu multe cunostinte si idei interesante, iar cartea sa ABC de nutritie poate fi un ajutor pentru mamicile care se confrunta cu diferite probleme legate de alimentatia celor mici.

Daca doriti sa ascultati live astazi un interviu cu dna doctor Bilic, puteti intra pe pagina de facebook siblondelegandesc de la 13.45 unde Miruna Ioani va avea pregatit un set de intrebari foarte interesante.

Sursa foto: Editura Curtea Veche