Astăzi o am invitată pe blog pe Adina Giurgea, care a scris un articol foarte interesant despre bani. Articolul vine ca urmare a participării la conferința „Liber la educație sau educație la liber?” organizată de Mozaic Media, conferință unde speakeri au fost Oana Moraru, Adrian Asoltanie, Gáspár György și Carmen Iorgulescu.

Adina a sintetizat foarte bine informațiile transmise, așa că vă invit să citiți articolul de mai jos.

Banii, sexul şi moartea sunt subiecte tabu peste tot în lume, despre care ne e cel mai greu, teamă sau chiar ruşine, să vorbim. Astăzi vom încerca să facem un pas înapoi, să ne detaşăm de emoţiile neplăcute în legătură cu banii şi să analizăm convingerile şi credinţele care ne guvernează vieţile financiare şi, foarte important, ce transmitem copiilor noştri pe acest subiect.

Iată cîteva din mesajele cu care au crescut majoritatea celor născuţi înainte de 1990, şi, mai cu seamă, părinţii noştri:

Banul e ochiul dracului.

Banii se fac greu şi se cheltuie uşor.

Banii nu cresc în copac.

Banii n-aduc fericirea.

Mai bine sărac şi cinstit…

Banii sunt murdari.

Banul la ban trage.

Faci bani cu bani.

Strânge bani albi pentru zile negre.

Banii sunt rădăcina tuturor relelor.

Bogăţia mea înseamnă sărăcia altcuiva.

Banii aduc numai probleme.

Sărac m-am născut, sărac o să mor.

Nu poţi să ai şi bani şi timp liber.

Nu poţi să le ai pe toate.

Întinde-te doar cât ţi-e plapuma!

Banul face din om neom.

Dacă ne uităm cu atenţie la mesajele de mai sus cu care au crescut ultimele generaţii, vom observa un numitor comun: NEÎNDESTULAREA.

Gaspar Gyorgy a vorbit despre existenţa a 3 mituri toxice pe care le-am primit, inconştient şi involuntar, dar care ne guvernează relaţia cu banii:

1. Niciodată nu sunt suficienţi.

Acest mit ascunde în spatele lui un mesaj încă şi mai negativ: Resursele sunt limitate; suntem foarte mulţi oameni pe acest pământ şi resursele nu ajung pentru toţi. Aceste credinţe sădesc teama şi anxietatea în noi făcându-ne să supracompensăm, să facem mai mulţi bani, să oferim mai mult, să me axăm pe bani ca pe un scop în viaţă şi nu ca pe un mijloc, o unealtă.

Acest mesaj ne face, de asemenea, să judecăm oameni prin prisma banilor pe care îi au sau prin lipsa lor, împingându-ne să facem cheltuieli nefondate (pentru a fi la înălţimea grupului de prieteni, colegi), să fim sclavii banilor, cu alte cuvinte.

Capcana în care pot cădea părinţii este să compenseze lipsa timpului petrecut cu copilul prin lucruri, cadouri, jucării, excursii – toate acestea neîndeplinind o nevoie reală a copilului şi astfel nici nu vor genera mulţumire sau recunoştinţă aşa cum ne aşteptăm.

2. Mai mult înseamnă mai bine.

Şi acest mit, ca şi primul ne face să acţionăm din sentimentul de lipsă, de nu sunt suficient de bun.

Acesta încurajează competiţia însă intrăm într-o cursă din care nimeni nu iese învingător, întrucât sentimentul că nu avem încă destul de mult ne împiedică să ne bucurăm de ce avem.

Oriunde ai ajuns în viaţă, când te uiţi la tine doar din punctul de vedere al situaţiei financiare, nu te poţi bucura în mod real, nu poţi simţi o recunoştinţă profundă, pentru că îţi trebuie mai mult.

3. Asta e, nu ai ce să faci!

Acesta este cel mai toxic dintre mesajele referitoare la bani! Cu toţii avem în jurul nostru oameni care trăiesc în această paradigmă care are la bază neîncrederea, lipsa speranţei şi care ne paralizează de-a dreptul. Când ai trăit destul de mult în această credinţă ajungi să te resemnezi, să renunţi să lupţi sau să crezi despre tine că poţi avea o viaţă prosperă, împlinită financiar sau măcar decentă, fără grija zilei de mâine.

 Care sunt soluţiile de a ne elibera de aceste convingeri autolimitative?

Nu le putem face educaţie financiară sănătoasă copiilor noştri dacă nu ne analizăm noi înşine relaţia cu banii! Aceasta este una dintre cele mai lungi relaţii din vieţile noastre, încă de la câţiva anişori când ne dorim o ciocolată, o îngheţată sau o jucărie – şi părinţii răspund solicitărilor raportându-se la bani – şi până în ultimele momente ale vieţii.

Dacă ar fi să-mi aduc aminte de copilăria mea, în anii ʹ80-ʹ90, mesajele cele mai pregnante şi mai des folosite despre bani erau: n-avem, n-avem bani, nu ne permitem, e prea scump!

Cu alte cuvinte, acesta este „programul” care rula în capul meu, inconştient până acum vreo 6 ani când s-a întâmplat un declic. Atunci am realizat că nu pot schimba banii însă îmi pot schimba perpectiva asupra lor, că trebuie să fac pace cu banii, dacă îmi doresc o viaţă stabilă financiar sau, de ce nu, prosperă pentru mine şi familia mea.

Cum programăm convingeri sănătoase în copiii noştri?

Primii paşi au fost deja descrişi în acest articol, mai exact să ne analizăm noi, părinţii, convingerile şi credinţele noastre cu banii şi să ne schimbăm perspectiva proprie şi relaţia cu banii.

Oana Moraru, Gaspar Gyorgy, Adrian Asoltanie şi Carmen Iorgulescu au furnizat numeroase exemple de idei şi activităţi prin care putem cultiva o relaţie sănătoasă a copiilor noştri cu banii astfel încât la maturitate să poată să aibă vieţi împlinite, şi din punctul de vedere financiar:

• Banii vin când faci ceva bun pentru altcineva;
• Banii pot fi câştigaţi atât prin muncă, prin folosirea creativităţii, talentului sau inteligenţei şi prin oferirea de valoare;
• Nu toţi banii sunt la fel: unii sunt pentru cheltuieli, pentru credite sau datorii pe când alţii sunt pentru investiţii, donaţii ori vacanţe;
• Poţi să-ţi transformi pasiunile în surse de venit;
• Banii sunt o unealtă, un mijloc prin care poţi ajunge la visele tale şi, foarte important, cu care îi poţi ajuta şi pe alţii să ajungă la visele lor;
• Banii trebuie predaţi prin joacă, nu cu teamă, din sentimentul lipsei şi nevoii;
• Încurajaţi donaţiile, voluntariatul şi faptele bune; acestea cultivă generozitatea, echilibrul şi recunoştinţa în copii;
• Să îi învăţăm pe copii de mici – chiar de la 3 ani – ce înseamnă banii şi care este valoarea lor;
• Încurajaţi-i să aibă puşculiţă şi să economisească pentru ceva important, pentru un vis sau o dorinţă a lor; acest lucru îi va ajuta să-şi seteze obiective, să aibă răbdare, cumpătare şi voinţă;
• Încurajaţi-i, de asemenea, să facă mici cheltuieli din banii lor; asta îi va învăţa despre valoarea lucrurilor, despre negociere şi alegeri bune versus alegeri proaste, vor învăţa să ia decizii şi să îşi asume consecinţele alegerilor proprii;
• Daţi-le şansa, de mici, să facă diverse activităţi pentru care să fie recompensaţi cu bani! Atenţie, copiii n-ar trebui să primească bani pentru sarcini legate de propriul corp şi spaţiu (curăţenie în cameră, făcut patul etc.) sau de propria minte (citit, făcut temele etc.)!

Suntem cu toţii vrednici de bunăstare financiară

Să nu uităm că educaţia financiară nu este despre bani, ea este despre încredere, despre valoare, despre recunoştinţă, echilibru, recompensă, despre a da şi a primi. Şi până va fi predată în fiecare şcoală din România, noi suntem principalele modele ale copiilor noştri prin mesajele pe care le transmitem şi, mai ales, prin faptele şi atitudinea noastră.

Adina Giurgea scrie pe Tikaboo.ro, dar o puteți găsi și pe pagina sa de Facebook . Printre lucrurile faine pe care le face sunt și atelierele de lectură cu copii, în colaborare cu Biblioteca Metropolitană.

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto:Pixabay