Când eram copil, 8 Martie era una dintre cele mai frumoase zi de primăvară. Parcă nici mărțisoarele primite pe 1 Martie nu mai erau așa interesante, deși la vremea aceea era un fel de competiție între colege pentru titlul de “cel mai frumos mărțisor primit de la băiatul cel mai drăguț din clasă “…

Da, 8 Martie era întotdeauna despre EA, despre MAMA. Îmi amintesc cum pregăteam felicitarea, cu câtă răbdare lucram la ea (deși răbdarea n-a fost niciodată punctul meu forte în copilărie) și cum așteptam tremurând de bucurie să pot să i-o ofer. Lângă ea, mai punea tata și o floare și imi aduc aminte cu drag de zâmbetul lor complice…

Au trecut anii și mama a fost mereu lângă mine. A fost acolo la prima dezamăgire în dragoste, a fost acolo la prima avansare în carieră, a fost acolo atunci când am decis să pornesc pe picioarele mele, a fost acolo când am căzut și de mâna ei m-am prins să mă ridic. A fost acolo când l-am avut pe Tudor.  Mereu.

Și îmi dau seama că de multe ori am luat-o de-a gata și am uitat să-i mulțumesc. Și îmi dau seama că uit și acum și mai țip când n-ar trebui să o fac. Îmi dau seama că fără să vreau, la ea îmi descarc supărările chiar și cele mici și nici asta poate n-ar trebui să fac…

Dar mama este mereu acolo, răbdătoare și uneori puțin tristă când simte că nu mă poate ajuta. Uit și îmi pare rău. Aș vrea ca nu doar astăzi sa-mi aduc aminte cât de importantă este ea pentru mine și să îi mulțumesc în fiecare zi pentru că este mama mea. Nu o spun foarte des, insă mama, ești importantă pentru mine, pentru Tudor, pentru toți. Ești Generalul casei și chiar dacă îl mai lași pe Tudor să se răsfețe, știu acum că asta este menirea ta. Și știu că îl iubești mult, până la cer. Astăzi, îti doresc doar să fii sănătoasă și îți spun atât:

Mulțumesc MAMA, te iubesc!

Sursa foto: Pixabay