Vreau să cred despre mine că nu sunt o mamă exagerată, care simte nevoia să respire aerul copilului ei la fiecare pas. Am încercat să-l las să fie cât se poate de independent de mic, să descopere, să cadă, să se ridice, să se murdărească, să se cațere, să coboare.

Cu toate acestea, mersul într-un parc unde există multe tobogane înlănțuite, mi-a scos peri albi în weekend.

Să vă explic: am mers duminica trecută la un loc de joacă, un loc dotat cu multe tobogane, mari și foarte mari, la rugămintea lui Tudor. Era și păcat să nu stăm afară la cât de cald și frumos a fost.

Zis și făcut, ajungem prima dată pe la 10 dimineața. Lume puțină, copii puțini, copil propriu ușor de urmărit și de alergat. Buun, cum după două ore și jumătate am primit un ” da’ nu m-am jucat destul”, am plecat la masă cu promisiunea că revenim după prânz exact în același loc. Nu în altul, să ne înțelegem.

Am revenit pe la 15 în parc, unde bineînțeles că se ajunsese la statul la coadă ca să se poată urca pe scările toboganelor. Așa de mulți copii erau. Iată cum eu, cea care n-avea nici o problemă, am stat două ore ca un arici și dacă s-ar fi putut, nici măcar n-aș fi clipit. Nu știam când trece dintr-o parte în alta prin tuburile opace, nu știam când coboară pe vreun tobogan din stânga, când prin unul de la mijloc, sau pe unul aflat la 20 de metri în dreapta.

Ocazie cu care mi-am terorizat și bărbatul, pe care l-am plantat într-o altă parte a locului de joacă, ca să putem acoperi o suprafață mai mare. Nu că ar fi ajutat cu mare lucru, pentru că posibilitățile de ieșire erau mult mai multe.

Cred că m-a marcat foarte tare un episod de anul trecut, în care un tătic își pierduse băiețelul de 3 ani într-o structură asemănătoare. N-am văzut atâta groază pe chipul unui om niciodată. Nici strigăte disperate ca atunci n-am auzit. Nu știu ce s-a întâmplat, bănuiesc că l-a găsit până la urmă. Știu însă că mie mi-a rămas întipărită adânc în minte întâmplarea.

Și acum vă întreb pe voi, cele care aveți copii cu vârste de 4 ani, cum procedați? Tudor este fascinat de toboganele în care are acum curaj să se dea, mumă-sa e îngrozită de-a dreptul de aglomerație.

Noi i-am explicat ce trebuie să facă în cazul în care se rătăcește (avem o strategie de fiecare dată cu stabilirea unui check point), i-am explicat că nu trebuie să plece cu nici un străin, dar mă tem că este încă mult prea mic ca să și pună în practică. Nu vă ascund că duminică mi-au trecut prin minte scenarii demne de filmele SF, cu cipuri de urmărire ascunse în haine 🙂

Și weekendul se apropie, iar Tudor deja își face planuri, care ghiciți ce? includ tot toboganele buclucașe. Iese din calcul așadar schimbarea locației cu una mai mică și mai ușor de urmărit…Aveți ceva sfaturi?

Mulțumesc!

PS. Poza e făcută dimineața.

Citește și:

Când copilul face tantrum, mama caută răspunsuri

Ce se întâmplă în cuplu după apariția unui copil?

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto: Arhiva personală