Astăzi este ziua mea de naștere. Acum trei ani, am decis să sărbătoresc organizând un atelier de gătit cu scop caritabil, pentru Asociația Spitale Curate. Ce n-am spus atunci, a fost că exact în aceeași zi, după atelier, am mers la înmormântarea mătușii mele, cea care mi-a fost o a treia bunică.
Am trecut în ziua aceea prin tot registrul de emoții, de la bucuria că am reușit să strângem bani pentru Asociație, la tristețea despărțirii de cineva drag. A fost ca și cum în mine erau două persoane: una care s-a concentrat dimineață pe desfășurarea evenimentului și o alta care și-a dat voie să simtă, după-amiază.
Dacă ar fi fost orice alt tip de eveniment, l-aș fi anulat într-o clipă. M-am gândit însă că suma de bani care se va strânge va conta pentru copiii de la IOB, și că trebuie să merg înainte.
Cu siguranță n-o să uit niciodată ziua de 10 decembrie 2016. Și nu, n-am scris aceste rânduri ca să primesc vreo laudă, ci pur și simplu pentru că am simțit nevoia să o fac. Cumva, onorez și memoria mătușii mele.
Nu eu fac magie. Magie fac cei care conduc asociații, voluntarii care se implică în fiecare zi, oamenii care pun cauza pentru care luptă mai presus de orice.
Anul ăsta îmi propusesem să organizez tot un eveniment cu scop caritabil, dar astrele nu s-au mai aliniat. Aș fi dorit să susțin de data aceasta Asociația Română de Educație în Alergii. De ce? Pentru că până nu te lovești de o problemă de genul ăsta, nu consideri că este o problemă.
Nici eu n-am realizat acest lucru, până în momentul în care Tudor a fost diagnosticat cu alergie la câteva polenuri. Asta înseamnă rinită în sezonul de înflorire al plantelor respective.
Fiica unor prieteni foarte buni a avut în copilăria mică alergie la cazeină, proteina laptelui de vacă. Se manifesta urât, prin erupții pe piele, scaune moi etc. Nu știam ce înseamnă să cauți un lapte special, ce costuri are, ce înseamnă să devii detectiv de etichete, să încerci apoi treptat să reintroduci alimente, cu speranța că se va rezolva.
Una dintre prietenele mele a făcut acum doi ani alergie la ambrozie. E greu să-ți vezi prietena aproape desfigurată de manifestările alergiei. Mai pot continua cu exemple din rândul cunoscuților mei, numărul cazurilor pe care le știu mă face să realizez cât de important este să conștientizăm că alergiile sunt o problemă.
De ce consider eu că este importantă munca Asociației Române de Educație în Alergii? Pentru că ni se poate întâmpla și nouă. Oricând. Și e bine să știi că ai drepturi și că unii luptă pentru ele.
Mulți dintre noi nu știm ce înseamnă să fim atenți la fiecare lingură de mâncare, ce înseamnă să ne ferim de contaminare, pentru că și cea mai mică bucățică de alergen ne poate face rău.
Nu știm cum ar fi viața copilului nostru, dacă ar avea de exemplu intoleranță la gluten. Am vrea să știm că ne este acceptat copilul în colectivitate (în grădinițele de stat, de exemplu), chiar dacă are alergii sau intoleranțe. Am vrea să știm că personalul medical din școli sau grădinițe știe să intervină în caz de urgență. Și am vrea să știm că în școli există EpiPen-uri pentru aceste situații. Am vrea să știm că ospătarul și bucătarul din restaurant știu că maioneza conține ou și că asta ne poate face rău, dacă suntem alergici.
Aleg așadar ca de ziua mea să susțin munca AREA, chiar dacă nu printr-un eveniment caritabil, ci doar donând pentru ei. Ăsta este cadoul pe care mi-l fac astăzi.
Puteți dona și voi, pe site-ul Asociației sumele încep de la 30 lei. Vă las aici linkul și vă doresc să fiți sănătoși și să nu vă confruntați niciodată cu nici un fel de alergie!
https://www.educatie-alergii.ro/doneaza/
Citește și: https://carmenradu.ro/experiente-de-mamica/de-craciun-sa-fim-mai-buni-nu-este-un-cliseu/
Sursa foto: Pixabay