În weekend n-am intrat pe Facebook, pentru că vineri a devenit brusc locul în care nu mi-am mai dorit să fiu. Feed-ul meu a fost plin de imagini, articole, reportaje cu Nicoleta Botan, femeia omorâtă de propriul soț.
Doi copii au rămas fără mamă. Tatăl lor, dacă va face închisoare (că și aici eu încep să mă îndoiesc de modul în care legile se pun în aplicare în țara asta), îi va regăsi afară după ani, cu siguranță fără înțelegere pentru fapta sa. Nu știu cum vor crește copiii și cum vor putea trece peste ce s-a întâmplat. Mintea mea nu poate să cuprindă acum acest lucru.
Trăim într-o țară în care cuvinte ca drepturi și protecție sunt interpretabile. Și parcă mi se face frică. Mi se face frică, pentru că se pot întâmpla multe aici, în țara în care nu poți fi protejat.
N-o să insist mult pe subiect, știu sigur că s-au încins tastaturi legat de asta, din dorința de a transmite mai departe indignarea legată de fapta în sine și părerile de rău pentru cei doi micuți.
Am simțit nevoia să iau o pauză de la toate astea. N-am cunoscut-o personal pe Nicoleta, am discutat doar la telefon, dar știrea a căzut greu în sufletul meu. Nimeni nu merită o astfel de soartă…. Așa mi-am dat seama că Facebook nu face decât să mă intoxice și mai tare și să-mi adâncească starea de rău aproape fizic. Și mi-a ajuns.
Am ales un weekend fără social media și tare bine mi-a prins. Am citit, m-am jucat cu Tudor, am fost la patinoar, m-am întâlnit cu doamne dragi, m-am uitat la meciul Simonei Halep și am fost mândră de ea în fiecare secundă. Așa cum sunt de mulți ani, indiferent că a pierdut sau a câștigat un meci.
Cred că weekendul ăsta fără Facebook a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut, și vă recomand și vouă să încercați din când în când. Dacă tot este la modă detoxifierea, de ce n-am începe cu mintea și sufletul?
Miruna a avut dreptate astă vară când a stat departe de social media în weekenduri…
Sursa foto: Pixabay