Mi-am dorit mereu doi copii apropiați ca vârstă. Nu știam exact cum va fi, dar eram decisă că oricât de greu va fi, voi face fată. Dar iubirea? Iubirea cum vine?
Când a venit Alexandru pe lume, în sala de nașteri și l-am auzit plângând am simțit că mor de fericire. Când mi l-au adus lângă mine și l-au lipit de obrazul meu am simțit o imensă iubire care s-a născut o dată cu el. ‘Inima unei mame nu se împarte, ea crește’ așa am auzit de la Cristina (Oțel) și așa de adevărat este. Inima mea crește în fiecare zi cu ei, cu toate poveștile, cu toate durerile, cu toate zîmbetele, toate plânsetele și mai ales cu tot dorul.
Au trecut aproape 3 ani de când sunt mamă și nimic din ce am făcut în această viață nu m-a făcut mai fericită. Ochii lor mici și frumoși cu care mă privesc dimineața, mânuțele lor care mă caută și mă alintă, zîmbetele lor care curg din tot sufletul, nimic nu este mai frumos pe această lume pentru mine.
Cu puțină organizare, ajutor și pauze din când în când, viața este tare frumoasă cu doi pici.