Unul dintre proiectele mele pe blog din acest an este legat de o campanie de conştientizare a ingredientelor trecute pe etichetele alimentelor. Îmi propun aşadar o serie de articole pe grupe de alimente, articole care sper eu să ne ajute să înţelegem mai bine ce şi cum mâncăm şi mai ales ce impact poate avea un anumit aditiv consumat pe termen lung asupra sănătăţii noastre.

Să nu va închipuiţi că există date oficiale ale autorităţilor Uniunii Europene sau ale FDA din SUA care să precizeze altceva în afara faptului că în dozele recomandate aditivii sunt siguri pentru consum. Nu! O să vedeţi şi linkuri la finalul articolului către aceste site-uri însă despre efecte secundare sunt studii făcute de către independenţi sau facultăţi, studii care sunt citate pe diferite site-uri cu profil medical.

Ce sunt aditivii? Conform EFSA (European Food Safety Authority) aceştia sunt “substanţe adăugate pentru a colora, a îndulci sau a conserva”.

În cadrul Uniunii Europene aceştia sunt identificaţi după litera E urmată de un număr şi este obligatoriu să fie trecuţi trecuţi pe eticheta. În ce cantitate, asta nu e precizat, aşadar dacă am vrea să ştim cât monoglutamat înghiţim  într-o zi de exemplu, nu prea putem.
În articolul de astăzi am ales să scriu despre MEZELURI, un sortiment atât de variat şi de colorat şi am ales câteva produse: parizer ţărănesc, salam de porc extra, cremwusti din piept de pui.

Trecând peste primele ingrediente (carne, apă, sare) ajungem la aditivi:

• dextroza este o formă de zahăr simplu care se adaugă în mezeluri pentru a frăgezi şi a îmbunătăţi gustul. Eu cred că eticheta ar trebui să precizeze şi cantitatea exactă, poate aşa am reuşi să ne facem o idee mai clară legată de cât mâncăm zilnic.  Zahărul face parte din categoria substanţelor stimulante care produc dependenţă în timp prin consumul regulat. Zahărul declanşează în creier acelaşi tip de reacţie chimică pe care o declanşează şi substanţele interzise, efectele consumului său în exces fiind atât la nivel fizic cât şi psihic: dezechilibre metabolice, stări de euforie urmate de depresie, schimbări comportamentale de care poate nici nu ne dăm seama. Dacă am putea face la finalul unei zile o sumă a întregii cantităţi de zahăr consumată, cu siguranţă depăşim recomandările specialiştilor. 

• difosfat de sodiu (E450) este utilizat ca agent de îngroşare, are rol de îmbunătăţire a texturii şi de reţinere a apei. Fosforul se mai găseşte în mod natural în cereale integrale, carne şi lactate iar excesul dezechilibrează balanţa calciu-fosfor din organism. Doza zilnică recomandată a nu fi depăşită este de 70 mg/kg corp pentru absolut toate sursele de fosfor.

• guma Guar (E412) este un produs natural provenind din seminţe de Cyamopsys tetragonolobus, are rol de îngroşare şi stabilizare. Nu există studii legate de efectele negative ale consumului în exces.

• lactoza este zahărul din lapte! Are acelaşi rol cu dextroza despre care am scris mai sus.

• glutamat monosodic (E621) este folosit pentru a îmbunătăţi gustul alimentelor şi este o sare a aminoacidului glutamic, prezent în mod natural în organismul nostru. Deşi au existat de-a lungul timpului mai multe raportări legate de efecte secundare ale consumului acestui aditiv în cantităţi mari (dureri de cap, ameţeală, dureri în piept  palpitaţii, etc) FDA îl clasifică deocamdată că fiind sigur pentru consum atunci când nu se depăşeşte doza de siguranţă maxim admisă. Eu recomand să im atenţi la prezenţa lui pe etichete, este totuşi un potentiator de gust, ne face să percepem alimentul pe care îl mâncăm că fiind foarte bun, lucru care s-ar putea să nu fie întotdeauna aşa şi în plus creează dependenţă faţă de gustul respectiv. Este ingredientul care se află la loc de cinste in produsele de tip fast food.

• acetati de sodiu (E262): săruri ale acidului acetic, nu sunt considerate nocive pentru consumul uman, se regăsesc şi în fructe în mod natural.

• nitrit de sodiu (E250) este poate unul dintre cei mai cunoscuţi aditivi, rolul sau este acela de a da cărnii culoarea roz şi de a preveni dezvoltarea bacteriilor. Există studii care  îl leagă de apariţia cancerului  (la temperaturi mari  sau în mediu acid cum este cel din stomac, nitritul de sodiu se transformă în nitrozamină, substanţă cancerigenă) dar se pare că acestea sunt insuficiente deocamdată  pentru a dermina interzicerea utilizării acestui aditiv. Cu toate acestea însă, Organizatia Mondială a Sănătăţii susţine că femeile însărcinate şi bebeluşii nu ar trebui să consume deloc produse care conţin nitrit de sodiu. Cantitatea acceptată de către forurile de specialitate este de 0,06 mg/kg corp.

• acid ascorbic sau vitamina C are rol de conservare, rol de prevenire a oxidării alimentelor în contact cu aerul. Dintre toţi aditivii enumerati până acum este probabil cel mai sigur pentru consum. Vitamina C este hidrosolubilă, se elimina prin urină.

• gluconodeltalactona (E575) este un corector de aciditate şi produce gelifierea proteinelor, nu este recomandat a fi consumat frecvent.

• carmin (E120) este un colorant natural, oferă culoarea roşie produselor şi se obţine din cochilia unei specii de gândaci. Este desemenea utilizat în industria cosmetică şi textilă şi cu toate că este considerat sigur pentru consum, se pare că poate determina apariţia unor forme de alergii aşadar este bine să fim atenţi la acest aditiv.

Aţi văzut aşadar cam câte ingrediente ajunge să conţină un produs, când de fapt eticheta ar putea să arate şi aşa:

Scopul articolului nu este neapărat acela de a vă face să umblaţi cu lista de E uri în buzunar ci acela de transmite faptul că alimentele încep să-şi piardă uşor din rolul lor esenţial, acela de hrană pentru organism. Se transformă în pachete de substanţe, multe chimice, substanţe care ajung în organismul nostru şi oricât de sigure le consideră autorităţile în acest moment sunt convinsă că vor veni şi vremuri în care unele dintre ele vor fi interzise pentru consum.

Alegeti simplu, după o singură regulă: cu cât eticheta are mai puţine ingrediente cu atât mai bine! Ştiu că produsele fără E uri sunt mai scumpe însă când vine vorba despre sănătatea noastră şi mai ales a copiilor noştri motto-ul ar trebuie să fie vorbele lui Hipocrate “lăsaţi hrana să vă fie leac şi leacul să vă fie hrană”.

Iată mai jos şi linkurile pentru documentare:

http://www.fda.gov/Food/GuidanceRegulation/GuidanceDocumentsRegulatoryInformation/LabelingNutrition/ucm2006828.htm

https://webgate.ec.europa.eu/foods_system/main/?sector=FAD&auth=SANCAS

http://ec.europa.eu/food/safety/food_improvement_agents/additives/database_en

https://webgate.ec.europa.eu/foods_system/main/?event=substance.view&identifier=39

https://www.efsa.europa.eu/en/topics/topic/additives

http://apps.who.int/food-additives-contaminants-jecfa-database/chemical.aspx?chemID=3616

http://healthyeating.sfgate.com/harmful-effect-sodium-nitrite-food-11184.html

http://www.cancercenter.com/discussions/blog/the-link-between-sodium-nitrites-and-cancer/

https://authoritynutrition.com/are-nitrates-and-nitrites-harmful/

http://www.livestrong.com/article/496950-is-ascorbic-acid-a-preservative/

http://www.inchem.org/documents/jecfa/jecmono/v10je10.htm

http://www.fao.org/

Sursa foto: Pixabay