Cred că am rescris de zece ori primul paragraf din articolul ăsta…pur și simplu nu reușesc să găsesc caracterizarea potrivită pentru Robert Diaconeasa, aka Daddycool.  Pe Robert l-am cunoscut la un eveniment DPT pe la începutul anului, și mi s-a părut tare fain că era singurul reprezentant de sex masculin la un eveniment plin de doamne. Blond, vesel, tot numai un zâmbet. N-aveam atunci idee, la primele cuvinte schimbate, cât de fain poate să fie omul ăsta.

De ce? Pentru că Robert a demarat un proiect caritabil, la care putem pune cu toții umărul, doar cu un click și un share. Iată despre ce este vorba:

Cum ți-a venit ideea cu vlogul caritabil?

Ideea vlog-ului a pornit în primăvara lui 2017. Aveam deja în minte foarte clar că misiunea mea în viață este să ajut copiii, prin toate metodele de care eu dispun. Plănuisem un trip în Africa, unde urma să construiesc niște case pentru copiii din Malawi, alături de alți voluntari din toată lumea, dar era o chestie temporară. Așa că am început să mă întreb ce aș putea să fac notabil, de lungă durată și care să aibă un impact puternic asupra copiilor din medii defavorizate, dar și asupra oamenilor care mă cunosc sau care mă urmăresc într-un fel sau altul.
Și, cum toate ideile bune se nasc la baie, într-o bună zi m-a trosnit, în timp ce mă spălam pe dinți: trebuie să mă folosesc de pasiunile și cunoștințele mele pentru a crea ceva fresh, unic, exclusiv, cool, caritabil.

De ce vlog și de unde vine denumirea proiectului „Amintiri din copilărie”?

Am început să mă gândesc: ce atuuri am? Păi, sunt în industria muzicală de la 16 ani. Apoi am intrat în televiziune la 18 ani, unde am cunoscut mulți oameni din showbiz. E clar, îmi place camera de luat vederi. Îmi place să apar „pe sticlă”, însă doar atunci când am ceva cu adevărat important de comunicat. Dacă apar, vreau să conteze într-un fel sau altul.
Ce le place oamenilor să facă acum? Să se uite la video-uri. Cu cine nu au șansa să vadă prea des video-uri? Cu vedetele lor preferate, vorbind chestii personale, nu lucruri superficiale. Ce mi-ar plăcea mie să vorbesc alături de vedetele astea? Despre amintiri din copilărie. Am avut mereu o pasiune pentru treaba asta. De fapt, primul meu interviu test pentru revista BRAVO, atunci când aveam doar 16 ani, a fost despre… da, ai ghicit, amintiri din copilărie. Ale trupei Impact, Cristina Bălan (câștigătoare a emisiunii Vocea României în sezonul trecut) și colegul ei, Rareș.
Așadar, m-a urmărit treaba asta cu amintirile din copilărie. Apoi am început să mă gândesc la cum aș putea ambala acest pachet. Păi, e treaba cu vlogging-ul acum. O să îl fac să fie un vlog caritabil. Am verificat pe net, am văzut că nu a mai făcut nimeni, și mi-am dat seama că va fi primul vlog 100% caritabil, destinat în totalitate ajutorării copiilor din medii defavorizate. Apoi m-am gândit și la „catch”-ul cu vizualizările. Pentru că trebuia să existe și o provocare pentru mine. Să conving oamenii că merită să se implice, însă într-un mod super facil, fără să simtă că le bag mâna în buzunar. Știu ce impresie au oamenii despre persoanele care le cer bani. Și am găsit treaba cu vizualizările și share-urile. Practic, găsisem soluția să îi ofer omului pe tavă un video cool, cu vedetele lui preferate, cu informații exclusive, iar în același timp îl făceam să fie parte dintr-o cauză caritabilă, iar el nu trebuia decât să plătească în click-uri. Mai simplu de atât, nu știu cum aș fi putut să-l fac. Evident, îmi trebuia un catch și pentru sponsori.

A fost greu să pui ideea în practică?
A urmat programarea primelor interviuri, telefoane la studio, la vedete, la PR, la montaj, peste tot. Apoi o prezentare a proiectului și, în cele din urmă, partea cea mai grea: strângerea sponsorilor. Well, aici e partea complicată tare, însă nu și imposibilă. A fost foarte greu, dar am reușit și iată că proiectul a văzut lumina zilei. E abia la început și trebuie să muncim ca să mobilizăm oamenii, dar cred că a pornit bine și am cea mai mare încredere în ceea ce urmează să fie „Amintiri din copilărie” în lumea online, dar mai ales în cea offline.

Pe ce perioadă estimezi că se va derula proiectul?

Dorința mea este ca proiectul să dureze cât mai mult. Până la adânci bătrâneți. Să capete proporții uriașe. Să fac o caravană națională a binelui, în care fiecare om să povestească amintiri din propria copilărie, cu scopul de a face bine. Pentru început, mi-am dat singur un target de 1 an, în care să schimb oameni și mentalități în jurul meu. Ușor, cu pași mici dar foarte siguri, vine schimbarea pe care ne-o dorim cu toții.

Cum alegi cazurile pe care le vei susține?

E foarte greu să descoperi cazurile cu adevărat reale, într-o mare de oameni care pretind a fi cazuri sociale. De aceea, am decis să lucrez cu Asociații care fac asta de 13, respectiv 20 de ani, pentru a fi sigur că prichindeii aleși sunt, într-adevăr, cazuri care merită tot efortul pe care îl depun pentru ei. Vreau foarte tare să ajut și sunt dispus să muncesc mult pentru asta, dar nu vreau să risc să fiu păcălit.

Nu este greu, Robert a găsit o formulă simplă pentru noi toți, de a ajuta atunci când este nevoie. Sper ca proiectul său să se bucure de susținere din partea noastră, a tuturor!

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto:  arhiva personală Robert Diaconeasa