Lunile septembrie și octombrie au fost extrem de pline pentru mine. Multe proiecte, deplasări în țară, seminarii, chiar și un atelier de nutriție și gătit cu copiii.

Scriu acest articol pe 2 noiembrie la 17.30. Acum răsuflu puțin. Lucrurile s-au așezat, mă pregătesc de o nouă ediție a Programului de 60 de zile, dar până atunci am câteva zile mai liniștite.

Ce îmi doresc să fac? Să îmi iau o zi liberă doar pentru mine. Am mai făcut asta în primăvară și tare bine mi-a prins.

Îmi doresc să îmi închid telefonul, să stau în mijocul canapelei cu o carte în mână, să merg la un film. Să am o zi în care foaia agendei mele de lucru să fie goală. Să mă detașez.

De ce? Pentru că simt că am nevoie. Îmi place ceea ce fac, mă trezesc cu zâmbetul pe buze în fiecare zi, nu am senzația aia de “of, încă o zi de muncă”, dar uneori simt nevoia de pauză.

Poate pentru că atunci când lucrezi pentru tine, e mai greu să închizi în fiecare zi ușa la 6 pm și să zici: “gata, s-a terminat ziua de muncă”. De multe ori, zilele mele de muncă se prelungesc după ce îl culc pe Tudor. Nu mă plâng, doar am nevoie de puțin timp pentru mine.

Începe weekendul și weekendul este pentru familie, dar una din zilele săptămânii viitoare va fi a mea și doar a mea 🙂 Sper să-mi iasă!

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto: Pixabay