Despre gluten și neplăcerile pe care le poate provoca consumul acestuia unora dintre noi probabil că ați mai citit. Pentru că sunt curioasă din fire, am dorit să aflu direct de la o persoană diagnosticată cu sensibilitate la această proteină din cerealele comune (grâu, secară, orz, ovăz) care au fost simptomele și cum este adaptarea la o alimentație fără gluten. Am apelat tot la comunitatea mămicilor blogger, de data aceasta Georgiana Idriceanu o mămică activă și iubitoare de sport, Blogger la Idrilog (www.idriceanu.com) și Jurnalist revista Femeia m-a ajutat să aflu răspunsul la câteva întrebări legate de acest subiect:

karpatia_medie

 

Care au fost simptomele?

Acum vreo şase ani, a început să mă doară uşor umărul stâng, o durere surdă pe care am pus-o pe seama unei mişcări greşite sau a unei nopţi de somn mai contorsionat, aşa că n-am băgat-o prea mult în seamă, la gândul că va trece de la sine. Într-adevăr, după câteva săptămâni, m-am trezit fără ea. Şi mi-a ieşit din minte.

Un an mai târziu, când eram în focurile pregătirilor de nuntă – într-un vârtej de stres maxim şi ronţăieli haotice de gustări nesănătoase – durerea a năvălit iarăşi peste mine, da data aceasta cu o intensitate la care n-o mai puteam ignora. N-a trecut nici cu unguente, nici cu masaj, nici cu mişcări speciale făcute la recomandarea şi sub supravegherea unui specialist. Am făcut o radiografie – nu se vedea nimic. Am investit şi-ntr-un RMN – aceeaşi nebuloasă. În cele din urmă, printr-o recomandare, am ajuns la un medic geriatru, cu competenţe în homeopatie şi scanare bioenergetică, unde am avut parte de o anamneză extrem de cuprinzătoare şi o diagnosticare cu rezultat absolut neaşteptat: sensibilitate la gluten.

Dacă n-aş fi fost jurnalist, cu această aplecare către informare şi cu obligaţia de a-mi păstra mereu orizonturile larg deschise, cred că mi-ar fi fost foarte greu să înţeleg legătura dintre durerea de umăr şi o problemă de natură digestivă. Doamna doctor mi-a explicat pe scurt despre procesul inflamator apărut din cauză că sistemului digestiv îi este aproape imposibil să proceseze glutenul din alimente. Dat fiind că situaţia aceasta dura de ceva timp, procesul inflamator se extinsese în organism, forţând sistemul meu de apărare, adică cel imunitar, să dea semne la exterior printr-o portiţă mai slab dotată din punct de vedere genetic: sistemul articular.

Este vorba despre o exprimare reumatismală a unei boli intestinale inflamatorii; spre deosebire de reumatismul clasic, de tip degenerativ, care apare la persoanele în vârstă, această situaţie se manifestă la persoanele mai tinere şi, de cele mai multe ori, este generată de stres. Nu m-am născut cu sensibilitate la gluten, ba chiar am trăit aproape 30 de ani fără problema asta şi, iată, cum m-am pricopsit cu ea din cauza stresului!

 

A fost greu să te adaptezi la o alimentație fără gluten?

Având în vedere că patimile mele culinare erau pâinea, pastele, pizza, gustările făinoase sărate, aş putea zice că, teoretic, ar fi trebuit să fie o provocare să-mi schimb regimul alimentar. Totuşi, încă din pubertate, când dimensiunile mele au cunoscut o explozie pe care n-am ştiut cum s-o ţin sub control şi nici n-am fost instruită în acest sens, adoptasem un regim alimentar destul de strict: nu mâncasem deloc pâine până la facultate, evitam prăjelile, tocăturile, gustările din comerţ – fără să-mi dau seama ajunsesem, încă din vremea adolescenţei, un promotor al alimentaţiei sănătoase. Din fericire, cu dulciurile n-am avut vreodată vreo relaţie apropiată, aşa că pe partea asta nu m-am consumat prea tare. Dar mâncam aşa doar pentru a-mi menţine silueta, nicidecum cu gândul să evit niscaiva probleme alimentare.

Odată plecată de-acasă de la mama, la facultate, obligată să mă descurc singură şi cu aprovizionarea, şi cu gătitul, am devenit un pic mai relaxată cu regimul meu alimentar. Dar tot aveam grijă la cantităţi, chiar dacă reintrodusesem produsele pe bază de aluat în meniu. Durerea de umăr m-a prins într-o perioadă a vieţii mele în care îmi număram feliile de pâine consumate într-o zi şi încercam să nu mă arunc la mai mult de două porţii de paste pe lună. În schimb, nu mă dădeam înapoi de la covrigei, grisine, sărăţele, gustări pe bază de făină care-mi făceau viaţa mai uşoară, mai ales la serviciu.

Cu toate astea, după momentul diagnosticării şi al deciziilor în vederea ajustării alimentaţiei, cel mai greu mi-a fost fără… borş. Eu-s moldoveancă şi, pentru mine, ciorbă egal borş. Oricum, noi spunem „borş” oricărui tip de ciorbă, aşa că… Borşul e făcut din tărâţe de grâu, purtătorul „infamului” gluten, aşa că a trebuit să renunţ la el. Doamne, şi câte căni de borş crud cu zahăr am băut în copilărie…. era „sucul” vremurilor noastre. „E bun pentru plămâni, maică!”, ne spuneau babele care umpleau borş.

Aşadar, de cinci ani de zile folosesc zeama de lămâie pentru înăcrit şi spun cu mâna pe inimă că ciorbele mele nu mai sunt la fel…

 

Îți este poftă de vreun produs cu gluten?

Bine, eu am mers mereu pe principiul că „nu există pofte”, mai ales în sarcină. Eu mă numesc disciplinată, de la cei din jur am auzit: „nazistă”, „frustrată alimentar” etc. Normal că există momente în care mi se năzare că „aş mânca X” (produs cu gluten, de obicei), dar nu le dau curs. Dar ca să-ţi răspund la întrebare, acel X e uneori un covrig, alteori o pizza… lucruri pe care le găsesc mai greu în varianta fără gluten. Pentru pâine, paste, deserturi am găsit înlocuitori, aşa că nu le simt lipsa.

 

Care sunt rețetele tale favorite fără gluten?

Dacă scoatem, în bucătăria românească, pâinea de lângă orice farfurie, rântaşul din mâncărurile gătite (sper, din toată inima, că nu mai sunt mulţi cei care folosesc această procedură), borşul din ciorbă şi grişul din lapte, putem spune că obţinem o alimentaţie fără gluten – grosso modo. Adică ai o mulţime de feluri de mâncare neaoşe la dispoziţie, chiar dacă te confrunţi cu această problemă de ordin nutriţional. Bineînţeles, asta presupune să nu fie folosite adaosuri de tipul vegeta la gătit, pentru că acestea conţin gluten.

Dar dacă e să aleg ceva ce-mi place în mod deosebit dintre alimentele fără gluten pe care le consum ar fi noodles-ii de orez, pe care îi folosesc atât ca înlocuitori pentru paste – fie bolognese, fie cu legume, fie în budinci, cât şi ca înlocuitori pentru fidea în unele tipuri de ciorbă.

O altă preferată este pâinea fără gluten făcută de soţul meu de la zero şi coaptă la cuptor. De fapt, este vorba de o reţetă foarte simplă de pâine cu iaurt, fără dospire, iar el doar a înlocuit făina clasică cu una fără gluten. (găseşti reţeta aici: http://www.mentasirozmarin.ro/2014/06/paine-cu-iaurt-si-bicarbonat.html)

 

Concluzia mea după ce am citit răspunsurile Georgianei este următoarea: dacă simțiti că organismul vostru vă trimite semnale, nu ezitați și mergeți să consultați un medic. Puneți întrebări și nu plecați din cabinet până nu v-ați lămurit complet. Încercați o a doua opinie, chiar și a treia și aveți grijă de sănătatea voastră, nu o va face nimeni în locul vostru!

 

Sursa foto: Pixabay, Arhiva personală Georgiana Idriceanu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *