De 18 ani Brașovul este a doua casă pentru mine. Soțul meu are rădăcini adânci aici și de când suntem împreună, au început să-mi crească și mie. Iubesc zona liniștită în care stăm, mirosul pădurii după ploaie, aerul respirabil, îmi iubesc familia și prietenii brașoveni. Mă consider de-a dreptul binecuvântată cu faptul că am unde să merg cu Tudor atunci când dorim să schimbăm aerul din București, mă simt binecuvântată cu cele două perechi de bunici care sunt în putere și aleg să-și petreacă o parte din vară alături de el, la Brașov.

O să mor de dorul lui cu siguranță și probabil că îmi voi zăpăci toți prietenii de acasă cu cât de minunat este fii-miu, așa că îi rog de pe acum să mă scuze, mamă sunt și eu. Cu toate astea, știu că pentru el este mai bine să stea la aer curat, să alerge prin pădurile unde a alergat și taică-su când era copil decât să stea în aerul irespirabil din București.

Sunt multe lucruri de făcut cu copiii în Brașov, de la distracția în Parc Aventura și până la Paradisul Acvatic. Dacă doriți îi puteți duce la echitație, lui Tudor i-a plăcut să călărească ponei. Variantele sunt următoarele: http://echitatiecristina.ro, aici am fost la sfârșitul lunii mai, este o fermă de unde se organizează trasee prin împrejurimi și au și manej pentru cei care vor să învețe sau pentru ponei. Nu arată spectaculos ci mai degrabă ca ferma bunicului de la țară, dar oamenii sunt prietenoși și fac treabă bună. Mi-a plăcut faptul că au căști pentru atât pentru copii cât și pentru adulți. Mai sunt și centrul de echitație de pe drumul Poienii (când urci spre Poiana Brașov undeva pe dreapta) și centrul https://taramulcailorechitatiecismasu.com/, aici n-am fost la călărie ci la pescuit 🙂

Pentru bucuria papilelor gustative și dacă sunteți în căutare de altceva decât mâncare tradițională românească (pentru că aici există multe restaurante cu specific unde se gătește bine), vă recomand un restaurant italienesc unde am mâncat cele mai bune paste din ultima vreme: Dei Frati.

Pe o străduță îngustă, departe de zgomotul și agitația de pe Republicii, este un restaurant micuț la care am avut noroc să găsim o masă, unde am înțeles că bucătarul este italian (probabil de aici măiestria în arta pastelor), un restaurant cu aspect rustic de tavernă din Toscana. Well, aș mai fi cerut o porție…

 

Am mâncat și un tiramisu împreună cu prietena mea, eu sunt de părere că cele mai bune dulciuri sunt cele pe care le împarți cu prietenii, 🙂 așa creierul primește informația că i-ai dat ce a vrut și vă asigur că cele 3-4 lingurițe de prăjitură nu sunt un pericol pentru siluetă.

 

Este frumos Brașovul și l-am văzut crescând în ultimii ani. Are oameni primitori și liniștiți, sunt multe lucruri de făcut în oraș sau în împrejurimi. Aici este inima mea din când în când…aici va fi și pentru următoarele săptămâni chiar dacă eu mă voi întoarce în Bucureștiul încins.

Later edit: Dacă mă vedeți plângând pe la colțuri, să știți că e de dorul lui Tudor…

 

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

 

 

Sursa foto:arhiva personală

 

  1. Ne împrumuţi şi nouă perechile de bunici şi aerul de Braşov? 🙂
    Tudor este foarte norocos să aibă un astfel de „refugiu”, sunt convinsă că e bine! O să aveţi parte de o reîntâlnire frumoasă şi plină de dor. 🙂

    • În fiecare zi sunt recunoscătoare pentru că sunt sănătoși și mai pot să alerge după el. 🙂 Da, avem noroc că se poate, chiar dacă în București bunicii stau tot la casă, aerul nu este același…vorbesc cu Tudor în fiecare zi la telefon dar mă cam expediază 🙂 , e grăbit să se joace cu tatăl meu și cu verișoara lui. Mi-e dor de el de mor, dar știu că e bine așa.

  2. Ce dor mi-ai făcut de Brașov. Și ce privilegiu să ai un așa loc în care să evadezi … Și eu am descoperit locuri minunate aici. Chiar am cochetat o vreme cu idea de a ne reloca pe lângă Brașov.

    • Să știi că sunt recunoscătoare pentru că am unde să-l las pe Tudor când e prea cald în București. Și pentru bunici 🙂 . E tare fain (uite că am adoptat și un cuvânt 🙂 ) și s-a schimbat în bine în ultimii ani. Mă întreba și pe mine bărbatu’ dacă n-aș vrea să ne mutăm acolo…încă nu știu răspunsul.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *