Dacă puneți întrebarea „De ce îi este frică Andreei?” în cercul meu de prieteni, răspunsurile unanime vor fi „de acele de seringă”.
Da, de ace îmi este cel mai frică. Trag frica asta după mine din copilărie, când prea multă penicilină injectabilă a fost prea mult pentru un copil. Dacă închid ochii, văd și acum în cele mai mici detalii cabinetul medical cu canapeaua de vinilin maro și brațe metalice curbate, recipientele argintii în care se sterilizau seringile, cutiuțele mici în care se afla dispozitivul de sticlă și acul ăla odios.
Văd cum arăta sticluța cu penicilină pulbere și aud click-ul capacului de sticlă de la fiola de ser, cu care asistenta combina penicilina. Simt până și mirosul de dezinfectant în nări. Atât de mare îmi este teama de ace, încât atunci când am născut, n-am avut o problemă cu faptul că era vorba despre o intervenție chirurgicală care avea și ea riscurile ei, am avut o problemă cu branula…
Cu toată teama asta (despre care încerc să vorbesc de câte ori pot, poate va trece cumva), anual de pe la vârsta de 30 de ani merg să-mi fac analize. Și nu doar atât, ci și ecografie abdominală și mamară, consult ginecologic și analiza Babeș-Papanicolau. Pentru că vreau să știu că sunt bine.
Sunt multe afecțiuni care pot fi depistate în stadiu incipient, iar analizele anuale nu ar trebui neglijate. Sunt „dușmani silențioși” cum este diabetul zaharat de tip II, ale cărui simptome pot fi ușor confundate, afecțiuni ale ficatului, dar și cancerul, boala asta îngrozitoare. Pentru că una este să fie descoperit în stadiul I sau II și alta în stadiul IV.
Am întrebat-o pe doamna doctor Simona Tulfan -Medic Primar Oncologie Medicală – Clinica Medicare, de la ce vârstă ar trebui să facem investigații, iar dânsa este de părere că atât adulții cât și copiii ar trebui să beneficieze anual de un control medical urmat de analize.
Legat de acestea din urmă, doamna doctor susține faptul că femeile active sexual ar trebui să facă consult ginecologic bianual, ecografie mamară de control (nu trebuie neglijată nici autopalparea), iar bărbații după 40 ani, markeri de prostata (PSA).
Deși este un subiect dureros pentru mulți dintre noi, este bine să știm că atunci când o rudă de gradul I este diagnosticată cu cancer, membrii familiei trebuie să fie mult mai atenți la investigații. Conform doamnei doctor Tulfan, pe lângă investigațiile obișnuite (în cazul cancerului de sân, ecografie, mamografie, în cazul cancerelor pe zona gastro, consult anual) există și teste genetice care ar putea fi făcute pentru a determina riscurile.
Și n-am putut să nu o întreb pe doamna doctor despre existența legăturii între apariția cazurilor de cancer și alimentație. Răspunsul a fost următorul: „Da, există. Alimentația care produce un stres la nivel molecular și poate deteriora structura normală a celulei, are legătură cu apariția cancerului. La fel ca stresul emoțional sau șocurile puternice„.
Articol realizat în cadrul campaniei Prevenția salvează vieți, campania inițiată de DocBook.
Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici
Sursa foto: Pixabay