Deși este un subiect destul de abordat, m-am hotărât să vă scriu și eu cum a fost de-a lungul timpului pentru mine perioada Sărbătorilor de Iarnă și ce spunea cântarul după 🙂 .

Acum mulți ani lucrurile stăteau așa: prin luna noiembrie mă apuca febra slăbitului, știam că de Revelion îmi doream să arăt cât de bine pot în ținuta perfectă din mintea mea. Începea așadar perioada de ținut dietă, iar aici ofertele au fost variate și nu cred că am ratat vreuna.

Urmăream cu înverșunare acul cântarului și cum nu scădea, mai tăiam ceva de pe lista de mâncare. Evident ca înainte de Crăciun obțineam ceva rezultate, însă frustrarea era maximă, pentru că bunica și mama pregăteau bunătați, iar eu îmi interziceam cu desăvârșire să pun gura pe o felie de cozonac sau să mănânc o sărmăluță, pe motiv că de, dacă tot m-am chinuit până atunci, să nu stric totul într-o zi.

Mă uitam cu jind la ceilalți cum mănâncă, în timp ce eu trăgeam delicat de o frunză de salată sau puțin piept de pui. Așa au trecut mulți ani, în care masa de Crăciun a fost mai mult de décor pentru mine și în care mama și mai ales bunica mă priveau fără să înțeleagă…îmi aduc și acum aminte cu ce sentiment de vinovăție mâncam puțin cozonac…dacă aș fi avut atunci mintea și cunoștințele pe care le am acum, aș fi știut să mă bucur de toate bunătațile fără frustrare.

În fine, petreceam Revelionul îmbrăcată cum îmi doream și cum mă eliberam de acest lucru, mă eliberam și de povara dietelor și reveneam la mâncatul normal. Credeți că dura mult până să recapăt kilogramele pe care le pierdusem? Nu, nu dura…și iarăși nervi și suparare…

Când am înțeles cât de mult greșeam și am înțeles cum trebuie să mănânc și cum trebuie să mă gândesc la mancare (pentru că da, să știți că noi mâncam și “cu capul” ca să spun așa), am ales să testez într-o iarnă să vad ce mi se întâmplă dacă mă bucur și eu de mâncăruri tradiționale. Și ghiciți ce? Nu mi s-a întâmplat nimic….nu am avut după Sărbători nici măcar un 1 gram în plus.

Cum? Vă spun imediat: am mâncat atât cât mi-a trebuit, nici o gură în plus. Am ales ce-i drept friptură la grătar SAU nu ȘI cârnați doar cu murături la o masă. Am mâncat și sarmale, însă ca fel unic de mâncare, am mâncat și cozonac dar preponderent la micul dejun alături de cafea. Am ales ca cina să fie întotdeauna ușoară și am ales să ieșim afară să facem plimbari lungi de câte ori ne-a permis vremea. Am ales pe scurt să mă BUCUR efectiv de toate cu măsură și fără să mă simt vinovată.

Am  41 de ani, 1,68 și 55,5 kilograme. N-am mai avut greutatea asta din liceu cred…m-am luptat cu kilogramele care mă deranjau mult și bine, din studenție și până după vârsta de 33 de ani.

Așadar dragile mele, nu vă mai înfometați cu diete la modă, nu renunțați să vă bucurați de mâncare de Sărbători, dar faceți-o cu măsură și mai presus de toate, nu vă mai simțiți vinovate pentru ca ați mâncat o prăjitură.

Nu uitați că Sărbătorile înseamnă în primul rând familie, prieteni, bucurie, magie și colinde.

Îmi pare rău pentru că am înțeles târziu aceste lucruri și îmi pare rău pentru că acum nu mai am cozonac făcut de bunica și n-o să-l mai am niciodată…

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto:Pexels