“Copiii au nevoie de frustrări. Copiii au nevoie de limite.” Mi-a făcut plăcere să o ascult la Social Media for Parents pe doamna Mirela Horumbă, psiholog şi psihoterapeut, mi s-a părut că am ascultat cumva vocea echilibrului.

Acesta este și motivul pentru care m-am bucurat când a acceptat să răspundă unor întrebări legate de nevoile copiilor, dar și de temerile părinților moderni.

1. În mediul online și nu numai, sunteți cunoscută ca “psihologul părinților”. De unde vine acest titlu?

Fiecare experienţă are în spate o poveste personală de viaţă. A mea a început în 2008 când mi   s-a propus să fiu invitat permanent al rubricii “Meditaţii pentru părinţi” de la Radio Itsy Bitsy, realizată la acea vreme de Adriana Titieni. Într-una dintre întâlnirile la care participam, organizate cu copiii,  un puşti m-a întrebat:

• Cum te cheamă pe tine?
• Mirela, îi răspund eu.
• Aha, şi…. ce lucrezi? Mami lucrează la Bancă.
• Eu sunt psiholog, lucrez cu părinţii care vor să se înţeleagă mai bine cu copiii lor.
• Adică să nu se mai certe?
• Da, exact aşa!
• Adică tu eşti psiholog de părinţi?
• Se poate spune şi aşa…

De atunci am rămas ca “psihologul părinţilor”, pot spune că am avut “un naş” de doar câţiva anişori. De multe ori şi părinţii cu care mă întâlnesc în workshop-uri, conferinţe sau alte evenimente îmi spun la fel.

2.  Prima profesie aleasă sau primele studii, au fost cele de inginer. Ce v-a determinat să alegeți apoi psihologia?

Ingineria a fost alegerea de la 18 ani, pe când psihologia mi-am dat seama că a fost o pasiune de-ale mele dintotdeauna. Întâlnirea mea cu maternitatea a fost cea care m-a impulsionat să mă apuc serios de studiu, acum aproape 20 de ani şi să am curaj să-mi urmez visul.

A urmat Facultatea de Psihologie pe care am făcut-o la zi la Universitatea Bucureşti, master-ul de psihoterapie experienţial unificatoare, apoi acreditarea mea de către Colegiul Psihologilor din România. Au venit oarecum natural, ca într-o stare de flow.

De când mă ştiu oamenii au venit la mine să vorbească, ziceau că ştiu să ascult fără să dau sfaturi şi “fără să fac pe deşteapta”, aşa că m-am gândit să fac o profesie cu talentul meu.

Acum pot spune că am o echipă complementară cu care lucrez şi care se potriveşte foarte bine: de la inginer am structura care îl ajută pe psiholog să se poată centra pe detalii.

3. Am senzația că mulți părinți din generația noastră trăiesc cu o mare teamă, aceea de eșec ca părinte. Credeți că această teamă este întemeiată? Poți să “strici” copilul?

Este adevărat că multe din miturile populare despre creşterea copiilor s-au dovedit false. Neuroştiinţele şi descoperirile de dată recentă despre funcţionarea creierului, cercetările din psihologie ne arată că sunt multe lucruri de schimbat în abordarea corectă a educaţiei copiilor din zilele noastre.

Doar că dintr-o extremă, cea a autorităţii parentale agresive, s-a trecut la o autoritate parentală mult prea permisivă care este în defavoarea copiilor pe termen lung. Mecanismele psihologice au fost greşit interpretate şi iată cum asistăm la o generaţie de copii “a fulgilor de nea”, de un narcisism nesănătos.

Din perspectiva mea, cred că părinţii de astăzi sunt foarte debusolaţi de prezenţa unor falşi specialişti fără expertiză, care vin cu tot felul de modele disfuncţionale.

În plus există şi o întreagă “maculatură de parenting” uşor de găsit atât în mediul on-line, cât şi în librării. Este extrem de dificil să faci o selecţie corectă când nu ştii ce să validezi, aşa că părinţii sunt puşi în faţa unei mari provocări, cu risc crescut de a aplica nişte teorii nefuncţionale.

Nu este suficient doar să îţi iubeşti copilul, este nevoie să faci ca iubirea să ajungă să o simtă şi el.

4. Cum pot să capete părinții din ziua de astăzi încredere în ei?

Fiecare persoană, fiecare părinte are maniera lui personală de a-şi consolida încrederea în sine. Cred că cu cât suntem mai corect informaţi, validăm informaţia şi verificăm ce for ştiinţific certifică competenţa autorului, avem şanse mai mari să facem lucrurile corect.

Folosirea discernământului, a logicii şi punerea de întrebări reprezintă o atitudine potrivită în faţa valului uriaş de informaţii. În secolul în care suntem nu găsirea informaţiei este provocarea, ci felul în care o alegem pe cea utilă.

5. Ați povestit în câteva cuvinte la Social Media for Parents 2018 despre Metoda “Eu Pot”. Puteți să ne dați mai multe detalii?

Metoda “Eu Pot” al cărei autor este psihoterapeutul finlandez Ben Furman este  bazată pe soluții pentru a ajuta copiii și tinerii:

1. să își asume responsabilitatea propriilor acțiuni;
2. să depășească problemele emoționale și comportamentale;
3. pledează pentru învățare într-un mod practic și distractiv.

Este un proces de asistare a lor, pas cu pas pentru:

• a deveni centrați pe soluții
• automotivați
• responsabili pentru abilitățile pe care trebuie să le învețe

Această abordare creativă, colaborativă și bazată pe abilități permite copiilor și tinerilor să convertească propriile lor probleme în abilități și îi antrenează să deprindă acele abilități într-o manieră creativă. Metoda a fost dezvoltată acum 20 de ani în Finlanda de un grup de psihoterapeuți și în decursul anilor a devenit populară în multe țări din lume.

Principalul avantaj al metodei este acela că, respectând viziunea copiilor asupra problemelor, promovează cooperarea cu aceștia.

De asemenea, învățarea abilităților se poate face într-un mod plăcut și plin de satisfacții pentru copii.

În plus, metoda “Eu pot” promovează cooperarea cu părinții, deoarece nu culpabilizează părinții și îi consideră ca parteneri care sunt dispuși și capabili să-și sprijine copiii în aptitudinile de învăţare.

6. Veți organiza și workshopuri în cadrul cărora părinții pot afla mai multe detalii despre Metoda “Eu Pot”?

Desigur, împreună cu colegii mei psihologi care au adus metoda în România în luna mai 2018, lucrăm la un plan la nivel naţional de informare a părinţilor şi a cadrelor didactice (se poate aplica şi în şcoli pe grupuri de copii) pentru că din perspectivă psihologică este de nota 10.

Avantajul este că poate fi aplicată fără riscul de a greşi, chiar dacă nu ai studii de psihologie sau asistenţă socială. Aşadar, părinţii vor avea la dispoziţie un instrument practic extrem de performant şi validat ştiinţific. Ei îl pot folosi fie singuri, fie sub îndrumarea noastră la început.

Citește și:

https://carmenradu.ro/experiente-de-mamica/cand-copilul-face-tantrum-mama-cauta-raspunsuri/

https://carmenradu.ro/experiente-de-mamica/sunt-mama-lui-tudor-si-mi-place/

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto: Pixabay