Citim cărți de parenting, mergem la cursuri, la workshopuri, la conferințe. Punem întrebări, participăm la dezbateri, căutăm răspunsuri, din dorința de a ajunge în poziția de „părinte perfect”.

Dintr-o dată, totul devine obositor. Nimic nu funcționează cum trebuie, pare că nimic din ce învățăm la conferințe nu se poate aplica în viața reală, simțim presiunea din social media de a deveni „părintele perfect”. Imagini și texte de tipul „eu așa am făcut, copiii mei sunt minunați, sunt conștienți de propria valoare încă de la 3 ani” ne bântuie și ne fac să ne simțim niște ratați. Gata! Am greșit, nu pot, nu voi fi niciodată părintele perfect!

Ei bine, părerea mea este că părintele perfect nu există. Cred însă că sunt gesturi sau lucruri care ne fac să fim părinți buni, mult mai importante decât goana după perfecțiune:

  • Joaca alături de el
  • Bucuria împărtășită atunci când copilul reușește să facă ceva singur
  • Povestea de noapte bună
  • Îmbrățișarea fără motiv
  • Atenția la conținutul farfuriei lui (da, pentru mine e importantă)
  • O înghețată la momentul potrivit
  • Limitele puse acolo unde trebuie

Nu știu dacă ar trebui să ne simțim vinovați când nu putem aplica 100% ce scrie în cărțile de parenting, poate mai degrabă ar trebui să ne ascultăm instinctul și să ne concentrăm pe ce facem bine. Poate că instinctul și dragostea pentru copilul nostru sunt cele mai bune călăuze pe care le avem.

Eu cred în mine și în copilul meu. Cred în zâmbetul lui când vine de la grădiniță, în ochii lui care mă privesc atenți, atunci când îmi povestește ceva important pentru el. Cred și în mine atunci când sunt prea obosită să mă joc și îi explic acest lucru.

Cred în mine și atunci când greșesc și am învățat să iau lucrurile așa cum sunt, am învățat să mă iert. Sunt un părinte imperfect și nu mă simt vinovată pentru asta. Sunt EU pentru copilul meu și atât! Sunt suficient? Eu sper că da.

 

Notă:

Acest articol a fost scris în colaborare cu Napolact Bio, face parte din campania Povestioare cu tihnă. Scopul campaniei este unul tare frumos, acela de a ne aminti să ne bucurăm pur și simplu de misiunea de părinte, fără a pune presiune pe noi sau pe copii. Mesajele campaniei se vor regăsi și pe cutiile de lapte Napolact BIO dar și pe site-ul intihnă.ro/povestioare. Puteți să vă scrieți și voi propria poveste acolo și nu uitați să fiți relaxați. E greu să fii părinte, dar e minunat!

 

 

 

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

 

Sursa foto: Napolact

 

 

 

 

 

 

  1. Nu te pregateste nimeni și nimic cu adevarat sa fii parinte, inveti din mers si nu uiti ca viata trebuie traita cu bune si rele, nu ca o fuga catre sa fie perfect totul.

  2. Cheia – in concepția mea – este echilibrul si acceptarea faptului ca si mamele sunt oameni si au si ele limitările lor! Si sa înveți sa te msi si ierți câteodată. Sa ajungi la înțelepciunea ca nu exista perfectiune si sa iei din cartile citite si experiențele altora ceea ce ti se potrivește, nu adliteram. Nimic nu se poate aplica fără a adapta situației in cauza.

  3. Eu mai degraba mi-as dori sa fiu un parinte bun pentru copilul meu, decat unul perfect!
    Tare faina campania celor de la Napolact, inedita as putea spune!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.