Invitata mea de astăzi este Alina Sas, de la www.mamaimperfectă.ro. Alina este din Cluj și am rugat-o să-mi povestească puțin despre orașul său. Am vizitat Clujul de mai multe ori, mi se pare că este unul dintre cele mai frumoase din România. Despre cum era Clujul acum 20 de ani și cum este acum, puteți afla citind povestea Alinei:

Cluj, (mai) demult și acum

Sunt din nou studentă. Masterandă 🙂

Ce îmi amintesc de pe vremea primei studenții este … teorie, distracție, distanțe lungi, teorie, autobuze, troleibuze și tramvaie, teorie, libertate, bani puțini, pub-uri , cluburi, campus, naveta, teorie…

Cum era Clujul acum  aproape 20 de ani?

Pentru proaspăta absolventă de pension, pardon, de liceu pedagogic de provincie, Clujul era imens. Așa mi se părea atunci, pe vremea când tocmai făcusem o trecere bruscă cumva de la un oraș mic, de cateva mii de locuitori, la unul de câteva sute de mii.

Distanțele erau mult mai mari și trebuiau parcurse la picior sau cu mijloace de transport în comun. Îmi amintesc că în primele săptămâni de studenție, făcusem febră musculară la gambe, de la kilometrii parcurși.

Apoi Clujul era aerisit. Aglomerația nu era un impediment să ajungi din punctul A în punctul B. De fapt, pe atunci lumea se grăbea mai încet :).

Conceptul de zonă metropolitană nu îl aveam. Cartierele mărginașe mi se păreau capătul celălalt al lumii. Clujul meu se limita la campus, traseu campus-facultate și centru. Încet-încet, aceste zone mi-au devenit familiare și ușor-ușor m-am adaptat la noua mea viață.

Ca divertisment, deși acum privind în urmă, aș putea spune că toată perioada de studenție a fost o reprezentație relaxantă și uneori amuzantă, Cluj însemna așa: pizzeria More, localul “4 mese”, Irish Pub și  pizzeria New Croco. Dintre toate, doar unul și-a schimbat denumirea între timp.

Clujul din sesiune se limita la BCU, adică Biblioteca Centrală Universitară. Îmi plăcea să mă pierd printre rafturi și cărți fără nicio legătură aparentă cu examenul pentru care mă pregăteam. V-am zis că facultatea a fost 99,9% teorie, nu? Și asta nu însemna doar plictis, dar și inutilitate. Ce să mai vorbim de dezvoltare de abilități numai bune de folosit DUPĂ, când începe de fapt viața adevărată?

Clujul de atunci însemna LIBERTATE. Poate un pic prea mare, căci în primele săptămâni, nici măcar nu treceam pe la cursuri, fascinată de posibilitatea de a alege dacă vrei sau nu să fii prezent. Din fericire, mi-am revenit relativ repede, iar după prima sesiune  învățasem deja ceva nonteoretic (nu la școală, ci pe propria piele): libertatea poate să fie o responsabilitate prea mare, dacă nu te pregătești pentru ea. Încă mai am momente de derută atunci când se mi se estompează claritatea scopului :).

Revenind la școală și la oful meu cu teoria, ea este încă acolo majoritar, dar măcar studentul este scos în față. Insistent, mereu și mereu. Nu cu meschinul “Treci la tablă!”, ci cu invitația, cu sau fără titlu obligatoriu, de a prezenta. Orice, legat de materie, desigur. Un power point, câteva idei, o temă anume, o părere personală. Orice, atâta vreme cât studentul iese în față, își asumă statutul aferent de putere vulnerabilă și se comportă în consecință.

Între noi fie vorba, asemenea invitații în fața publicului ar fi binevenite din grădiniță.  Nu din gama trecutului la tablă, ci de genul celor  făcute cu blândețe, dar și cu fermitate, cu naturalețe și firesc. Ce bine ar fi să învățăm de mici că a ieși în față nu este o pedeapsă, ci o onoare ! Ai ocazia să captezi atenția tuturor pentru câteva momente, să le oferi o parte din tine, elegant și grațios, cu demnitate și mândrie. Nu cu capul plecat, timid, încolțit sau timorat.

Dacă elimin scurta perioadă de adaptare, pot să spun că mi-a plăcut de fapt dintotdeauna aici, motiv pentru care Clujul a devenit noua mea casă.

Ce nu mai are, acum versus atunci?  Nu mai are energia aceea. Pentru că energia lui s-a transformat. De la prima sa atestare documentară, acum aproape 800 de ani, până în anii 2000, despre care vorbesc, iar apoi până în prezent, Clujul s-a transformat într-un oraș european, nu doar cu numele. Emblemelor lui vechi, ca Universitatea Babeș-Bolyai, Grădina Botanică “Alexandru Borza” sau Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, li s-au adăugat între timp și li se adaugă în continuare puncte de mare interes. Pe perioada verii, festivaluri ca Untold sau Electric Castle atrag peste 100.000 de turiști. În anul 2015, Cluj-Napoca a fost Capitala Europeană a Tineretului.

Mă bucur că am avut privilegiul să îi văd dinamica de aproape. Deși asta uneori mă face să nu percep poza per ansamblu. Dar mă bucur totuși că am ocazia de a alege ce să văd: partea plină sau altceva. Și aleg, în mod deliberat, dar nu ilogic, partea plină.