În primul rând aș dori să încep cu o lămurire: dacă ați urmărit Campania de conștientizare a ingredientelor la care lucrez împreună cu Alina Trifu, ați observat că nu prezentăm numele producătorilor. Motivul pentru care am decis asta este unul simplu: se poate ca un producător să aibă și produse fără aditivi (asta am întâlnit-o în principal la categoria lactate, mai puțin la mezeluri). Nu dorim ca această campanie să îi pună la colț pe unii producători, în schimb ne dorim ca voi, cititorii noștri să știți ce alegeți.

Să revenim la subiectul de astăzi: cât de curate sunt etichetele curate? O etichetă curată trebuie să conțină ingredientele principale și dacă este cazul sare și/sau alte câteva condimente. Un iaurt trebuie să conțină lapte și fermenți selecționați, crema de brânză trebuie să conțină smântână și sare, smântâna trebuie să fie făcută din lapte, fără agenți de îngroșare. În ceea ce privește mezelurile, ele ar trebui să conțină carne, sare, eventual plante aromatice sau chiar usturoi. Atât.

Orice alt ingredient suplimentar, fie că se numește dextroză, glucoză, lactoză (acestea sunt zaharuri), aromatizant, colorant, corector de aciditate, stabilizator dar mai ales nitrit de sodiu, NU face ca produsul să aibă o etichetă curată.

 

Da, știu, sună frumos, fără E-uri, fără glutamat de sodiu, fără gluten (mereu m-am întrebat ce caută el în mezeluri deși știu și răspunsul), fără organisme modificate genetic, dar DOAR sună. Nu înseamnă că dacă le-am scos pe astea, eticheta este curată. Nu, înseamnă doar că am mai eliminat câțiva aditivi dintr-o listă lungă. Produsul are în continuare termen lung de valabilitate la raft (despre conservantul nitrit de sodiu am scris aici), costuri de producție mici (știu că am citit odată comentariul unui producător tradițional de mezeluri, care spunea că 1 kilogram de crenvuști pe care îi găsim la supermarket, costă mai puțin decât 1 kilogram de carne…bună remarcă) și bineînțeles că aduce profit.

 

Să nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic cu oamenii de afaceri care urmăresc să obțină profit, la urma urmei toți trebuie să trăim din ceva. Am însă o problemă cu prezentarea corectă a produselor, cu expresiile folosite pentru promovarea lor.

 

Așadar treaba asta cu etichete curate este o găselniță de marketing care poate deschide mai larg buzunarele părinților ocupați de alimentația copilului. Eu vă recomand în continuare să întoarceți produsul, să citiți cu atenție etichetele și să nu vă lăsați atrași de sloganuri frumoase care nu reflectă realitatea.

Alegeți în cunoștință de cauză pentru că sănătatea voastră și a copiilor voștri contează pentru voi, nu pentru alții.

 

 

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

 

Sursa foto: Pixabay, arhiva personală

  1. De cand a inceput scoala am fost tentata de cateva ori sa cumpar un produs ” curat”, pentru pachetul fiicei mele. Am intors produsul si am citit… articolele tale sunt de un real folos, nu spun asta in zadar! Asa am decis sa ii prepar ceva la cuptor, din piept de curcan si sa ii pun cutiute cu diverse legume! Am renuntat la produsele astea „curate” si observ ca nici fiica mea nu le mai consuma, nu le alrge din raft. Asta e un pas inainte pentru noi. Si stiu unde sa caut idei pentru pachetul ei ;). Multimim!!! Succes la Webstock, iti tin pumnii!!!

    • Îți mulțumesc mult pentru încurajări, contează enorm! Mă bucur că produsele de acest tip nu sunt pe lista voastră de cumpărături, iar varianta cu piept de curcan la cuptor e super! Poți să mai încerci „hamburger” la cuptor, făcut cu o seară înainte, și pus într-o chiflă cu frunze de salată și castravete murat tăiat foarte subțire. Practic sunt chiftele din carne de vită, ou, ceapă, coapte pe hârtia de copt. Trebuie aplatizate bine ca să încapă apoi într-o chiflă. Asta e o idee bună de pachet și pentru noi, adulții :). Și pentru că sigur îți ies mai multe, în ziua următoare puți toca hamburgerul și îl poți amesteca cu puțin muștar și smântână, la fel pus pe frunze de salată în lipie. Aceeași baza, gusturi diferite 🙂

  2. Era nevoie de un astfel de articol, eu citesc toate listele de ingrediente, de fapt cred ca am ajuns sa citesc mai intai pe spatele unui produs si apoi ma uit pe fata, dar ideea e sa si intelegem ce este fiecare ingredient in parte 😉

    • Da, așa facem și noi, începem cu eticheta. Ideal ar fi ca toți să știm ce înseamnă fiecare ingredient, dar, dacă ne e greu, măcar pe cei mai răi să-i știm: zaharurile și conservanții. E o vorbă veche, „să nu mănânci ceva ce nu mânca și bunica ta” 🙂 Mulțumesc pentru încurajări!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *