Dealuri cu viță de vie, vin bun, paste gustoase, case vechi, dolce far niente. Cam la asta mă ducea pe mine gândul când am decis să rezervăm o vacanță în Toscana.
Ca să fiu sinceră, mă gândeam înainte să plec că voi scrie un articol cu titlul „Toscana versus Provence”, sunt subiectivă și iubesc Franța 🙂 , așa că sigur balanța ar fi înclinat în favoarea celei de-a doua. Nu pot să o fac, pentru simplul motiv că sunt diferite. Nu le pot compara. Provence este Provence și despre asta o să scriu un alt articol, dar cel de astăzi este despre Toscana. Și Cinque Terre.
Am ales ca variantă de cazare agroturismul, iar asta înseamnă o casă veche, unde există 1-2 camere cu intrare separată de cea a proprietarului. Da, practic stai cu omul în casă, deși nu-l vezi prea des.
Noi am fost 4, așa că am avut la dispoziție o proprietate cu 2 camere, 2 băi și o bucătărie mare care servea și pe post de living, la parterul unei case din piatră construită pe la 1800.
Proprietatea era înconjurată de pini, avea o priveliște superbă către dealurile cu vii, o terasă micuță unde seara beam câte un pahar de Prosecco rece.
Cântau cicadele, vedeai apusul peste vii și pentru că trebuie să existe și un mic minus, era plin de țânțari. Când spun plin, era la modul în care aproape îi vedeai aliniați la ușă, așteptându-te să ieși. Dacă ratai un singur centimentru de piele chiar și pe sub haine și nu dădeai cu repelent, arătai ca după varicelă.
Noi am fost dotați cu toate cele, inclusiv cu aparate pentru camere și spirală din aceea căreia îi dai foc afară, așa că am scăpat relativ ușor și i-am cam lăsat flămânzi.
Am ales cazarea aproape de orașele pe care voiam să le vizităm:
Florența
Frumoasă, plină de opere de artă și istorie, plină de turiști și cu mâncare bună. Pentru că am avut o singură zi alocată orașului, am decis să vizităm doar muzeul Ufizzi, Capela de Medici și să ne plimbăm pe Ponte Vecchio și pe străduțe.
Muzeul Ufizzi îți ia ceva timp, este incredibil câte opere de artă poți găsi la un loc. M-au impresionat foarte tare tablourile lui Boticelli și cel al lui Michelangelo, Doni Tondo. Michelangelo este recunoscut mai degrabă ca sculptor și ca pictor al Capelei Sixtine, a pictat mai puține tablouri.
Am mâncat niște paste incredibil de bune la trattoria ZaZa, mulțumesc Alina pentru recomandare! Ai avut mare dreptate…
Siena&San Gimignano
Siena ne-a plăcut mai mult decât Florența. Străduțele ei înguste, piazza del Campo în formă de scoică, clădirile vechi dar bine întreținute, terasele, monumentele, au făcut ca Siena să ni se pară un loc încărcat de magie.
Am mâncat de prânz la Taverna di San Giuseppe unde am avut prezența de spirit să facem rezervare. Bucătarul semăna cu cel din „Doamna și Vagabondul”, cu bonetă pe cap, rotund la față și zâmbăreț. Dacă ajungeți, nu lăsați să vă sperie faptul că pe ușă scrie că restaurantul este inclus în ghidul Michelin, prețurile sunt la fel ca în Florența sau ca la orice altă tavernă obișnuită. Cred însă că diferența o face gustul și faptul că era plină, nu puteai găsi masă fără rezervare. Dacă ajungeți, musai să încercați pastele cu cacao, au fost o mare surpriză.
San Gimignano este un orășel care datează din secolul 13, se află pe un deal și este înconjurat de turnuri de apărare. 14 turnuri au reușit să supraviețuiască războaielor și catastrofelor și sunt foarte bine conservate.
În San Gimignano am mâncat și cea mai bună înghețată ever, în piața centrală există o gelaterie premiată pentru cea mai bună înghețată. Eu am ales două gusturi (cu greu): mure și grapefruit cu șampanie. Ei bine, își merită premiul…
Radda in Chianti&Greve in Chianti&Castellina in Chianti
Nu puteam rata „patria vinurilor”, regiunea Chianti. Am degustat și n-am plecat cu mâna goală 🙂
Cinque Terre
E, asta nu era inițial în program, dar după ce am stat și am cântărit totul, de la durata călătoriei până la Porto Venerre de unde se ia vaporul către Cinque Terre, până la costuri, am decis că e păcat să nu încercăm. Asta a însemnat să ne trezim la 5.30 dimineața, să mergem aproape 2 ore pe autostradă pentru a prinde primul vapor. A fost greu, dar a meritat. Nu oboseala a contat, pe asta nici n-am simțit-o, cât temperatura ridicată dar mai ales umiditatea, care era 74%. Am reușit totuși să ne bucurăm de fiecare orășel vizitat, am luat un bilet de vapor tip hop on-hop off, care pleca din oră în oră între cele 5 terre (4 de fapt, una nu este accesibilă de pe mare). Străduțe înguste, mulți turiști dar și italieni, plajă pe stânci, fructe de mare la cornet, dar mai ales multă culoare. Case colorate, rufe puse la uscat, pisici tolănite, pescăruși.
V-aș recomanda totuși să nu vizitați regiunea în august datorită combinației temperatură mare+umiditate mare. Noi transpiram cu aceeși frecvență cu care respiram…
Următoarea parte a călătorie ne-a dus către Viena, cu o oprire de o zi în Verona.
Verona este greu de descris în cuvinte, este atât de frumoasă și de bine conservată, încât îți taie răsuflarea. Lăsând la o parte nebunia turistică cu casa Juliettei și celebrul balcon, dacă te plimbi pe străduțe lăturalnice, îi descoperi frumusețea.
Verona este clar un oraș în care îți trebuie mai mult de o zi, iar noi ne-am propus să revenim. Cu Verona s-a încheiat vacanța noastră în Italia, așa că am pornit spre Viena.
Am regăsit-o ordonată și corectă, așa cum o știam. Poate cu mai puțini vorbitori de limbă engleză printre ospătari sau vânzători decât acum 7-8 ani când am fost eu ultima dată, dar ne-am descurcat. Nu văzuzem Viena decât iarna, deși am fost de vreo 10 ori în vizită. Ne-am plimbat pe aleile palatului Schonbrunn, în centru și apoi la Prater, pentru că am avut hotelul aproape.
Îmi place rigurozitatea austriecilor, îmi plac străzile cu piste speciale pentru biciclete-pe care nu e bine să calci pentru că acolo se circulă în viteză-îmi place centrul și îmi aduc aminte cu plăcere de vremurile în care jobul mă trimitea acolo.
Despre mâncare ce să vă spun, nu rezonez cu bucătăria austriacă, mi se pare grea. Iată mai jos un ciolan de 1 kg făcut la cuptor, pe care 4 persoane nu l-au putut dovedi…
Am fost aduși la realitate brusc, după intrarea în România, când ne-am oprit să căutăm o toaletă pe autostradă. Unde ne-am oprit noi, era și o pompă de benzină-nu rețin numele mărcii- dar toaletele au fost într-un mare fel. Nu știu dacă ați intrat vreodată într-o toaletă ecologică necurățată…a fost una dintre cele mai îngrozitoare experiențe din viața mea. Un miros absolut îngrozitor, care mi s-a părut că ne-a rămas în haine și dorința mare să nu fi luat ceva de pe acolo. Apă de spălat? În visele noastre. Asta așa, de bun venit în țară…Cred că și peste 10 ani tot așa vor fi.
Să revenim la lucrurile frumoase… A fost o vacanță minunată, activă, plină de culoare, prieteni buni și Prosecco. Cum mi se pare Toscana față de Provence (că nu pot să mă abțin)? Frumoasă, spectaculoasă, altfel. Dar tot în Provence aș mai reveni…
Citește și:
https://carmenradu.ro/recomandari/o-vacanta-cu-peripetii-in-grecia/
Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici
Sursa foto: Arhiva personală