De când cu Campania de conștientizare a ingredientelor de pe etichete, de câte ori mă duc în vizită pe la prieteni aud așa:

•  să știi că plăcinta cu mere e făcută în casă, n-am pus zahăr, e dulce de la fructe
• am cumpărat brânză de la un nene pe care îl știu eu, de la țară, nu bagă prostii în ea
• să știi că m-am uitat pe eticheta biscuiților, au doar miere
• am cumpărat prăjiturile de la cofetăria X, folosesc ingrediente de calitate și puțin zahăr
• să știi că am cumpărat și puțină șuncă de curcan, Tudor are voie dacă poftește?
• Tudor mănâncă cârnați?
• mai lasă naibii și tu avocado-ul ăla și ia de aici o friptură

Ei bine, simt nevoia unor lămuriri, pentru că am senzația că m-am transformat într-o ciumăfaie cârcotașă și nu vreau ca prietenii mei să zică “mamă, iar vine asta și ne analizează farfuriile”.

Dragii mei, eu pledez pentru o alimentație echilibrată. Asta înseamnă din punctul meu de vedere trei mese și una, două gustări pe zi, cu alimente valoroase din punct de vedere nutrițional și care să ne aducă și alte beneficii în afara plăcerii gustului.

Da, citesc cu religiozitate etichetele când merg la cumpărături și cred sincer că este un gest mic, dar cu impact mare asupra sănătății noastre. Asta nu înseamnă că dacă merg la restaurant, cer actul de proveniență al cărnii și dacă nu-i bio și vaca n-a păscut iarbă din vârful muntelui, arunc cu farfuria după chelner.

Da, nu consum prăjituri foarte des, n-am dulciuri în casă, dar am constatat că nu pățesc nimic dacă mănânc o dată la nu știu cât timp ceva dulce. Și nici Tudor.

Da, mănânc friptură și cârnați, nu în fiecare zi, nu mult, ci atât cât îmi trebuie. Și prefer legume lângă.

Da, beau un pahar cu vin sec, din când în când. Sau mai nou, Prosecco.

Da, Tudor mănâncă și el biscuiți sau prăjituri în vizită sau poate șuncă și cârnați. Că nu vreau să devin mama aia urâcioasă care-i măsoară dumicatul copilului (și de care acesta se ascunde ca să guste ceva), sau care strică petrecerea pe motiv că “bine, bine, avem șuncă, da’ de un bastonaș de morcov nu tragem și noi?”

Da, îl las să experimenteze și alte gusturi când e cazul și educația alimentară i-o fac eu acasă sau la raft, când mergem la cumpărături. Și sper să mă ajute Universul să-l fac să înțeleagă ce e bine să mâncăm mai des și ce e bine să mâncăm mai rar.

Așadar oameni buni, să știți că și eu sunt om 🙂 și dacă nu mă credeți, invitați-mă la o pizza, o să vedeți că mănânc și așa ceva. Ocazional 😉

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto: Pixabay, arhiva personală