Greutatea mea e normală și indicele de masă corporală e în parametri, de ce trebuie să fiu atent(ă) la ce mănânc? Am arderi rapide și oricum nu mă îngraș. Nici sport n-am nevoie să fac, uite ce slab(ă) sunt!

Ei bine, lucrurile nu stau întotdeauna așa. Putem să fim normoponderali și putem să avem un IMC în limite, dar în același timp, putem avea un procent mai mare de grăsime decât este normal pentru vârsta și constituția noastră, și un tonus muscular scăzut. O evaluare completă înseamnă mult mai mult decât calculul indicelui de masă corporală(IMC).

Pentru că am auzit de multe ori frazele din primul paragraf al articolului, m-am gândit că nu strică să aflăm mai multe despre profilul skinny fat, dar și despre importanța sportului în viața fiecăruia dintre noi. Cel mai bun mod de a face acest lucru mi s-a părut a fi un interviu cu o doamnă care a transformat pasiunea pentru sport în meserie, o doamnă care promovează stilul de viață sănătos: Georgiana Idriceanu.

 

Georgiana Idriceanu, jurnalist și blogger la Idrilog, instructor de aerobic la World Class România

 

Georgiana este Instructor certificat Les Mills International, Instructor certificat Schwinn cycling, Bronze Level. Programele pe care le puteți face sub îndrumarea ei sunt: BodyPump, BodyCombat, C-Core, Interval, Stretching, Cycling. Georgiana are 2 copii simpatici și energici de 6 și 4 ani.

Mai jos puteți citi părerea ei despre profilul skinny fat, dar și despre importanța sportului, pentru că, mare dreptate are cu afirmația asta: sportul este o investiție în sănătate.

 

Dacă arătăm bine când suntem îmbrăcați, dacă nu avem kilograme în plus, dar nu conștientizăm faptul că avem un strat adipos în exces care poate deveni o problemă, putem să lăsăm sportul pe ultimul loc, în lista preocupărilor noastre. Care ar putea fi motivația unei astfel de persoane pentru a se apuca de sport?

Nu doar stratul adipos este o problemă – cel puțin, nu doar cel de sub piele, ci, mult mai important, cel care ”căptușește” organele interne și interferează cu funcționarea lor, ceea ce constituie grăsimea viscerală – ci orice ”daună” pe care ne-o aducem prin stilul de viață dezechilibrat este o problemă: poluarea sistemului respirator prin fumat, ruginirea sistemului locomotor prin lipsa de mișcare, îmbătrânirea prematură a pielii și părului din cauza regimului alimentar, a lipsei de somn, deteriorarea stării psihice și emoționale din cauza stresului etc.

Nu putem vorbi numai despre prezența/absența unui strat de grăsime suplimentar în organism ca semn al deteriorării fizice, sunt multe alte transformări care ar trebui să ne îngrijoreze. Unii oameni nu sunt predispuși să adune acel ”colac de grăsime” în jurul taliei, de exemplu, dar au cearcăne, pielea uscată, pământie, o stare generală proastă… (spun strat de grăsime ”suplimentar” pentru că știm cu toții că grăsimea este necesară în organism, cu atât mai mult femeilor decât bărbaților, așa am fost construiți).

Revenind la motivația pe care o are cineva să se apuce de sport: e o chestie personală a fiecăruia, nu mă pot pronunța eu asupra acestui aspect. Unora nu le pasă de starea deplorabilă de sănătate în care se află ei înșiși până nu văd o boală gravă la un apropiat, iar asta îi sperie și îi împinge spre mișcare. Alții n-au nicio motivație, merg în virtutea modei sau a îndemnurilor prietenilor/familiei sau a ideii ”ar trebui să fac și eu ceva pentru sănătatea mea, că am trecut de 30 de ani…”. Alții nu mai intră în haine, alții vor să mănânce mai mult și contează pe sport să le ardă caloriile extra… Alții, poate, au ajuns la anumite antrenamente fix ca mine, dintr-o glumă.

Diferența este că, de la acea glumă, eu am ajuns să predau acele antrenamente, adică să fac din sport o meserie.

Traducând asta pentru marea masă: cred că mai mult decât motivația de a te apuca de sport contează motivația pe care ți-o găsești ca să te ții de sport.

Jumătate dintre cei care își fac abonament la sală în ianuarie – că, dragă Doamne, rezoluțiile de Anul Nou pentru viață mai sănătoasă – renunță la sport în decurs de șase luni. Jumătate! Motivația pentru a-și face abonament a fost mai tare decât cea de a continua munca cu sine. Deci acolo trebuie lucrat.

 

Ce tip de antrenament ar trebui să aleagă o persoană care se încadrează în profilul skinny fat?

Ca să lămurim un pic publicul, poate nu este la curent cu acest termen care a apărut de câțiva ani în jargonul fitness-ului: ”skinny fat” se referă la un profil corporal care trece cu succes măsurătoarea indicelui de masă corporală (o măsurătoare total irelevantă, după părerea mea și a altor profesioniști în fitness, mult mai experimentați decât mine), însă, dacă iei acel organism la puricat (a se citi ”la măsurat” prin alte investigații – evaluări corporale, măsurători cu plicometrul, ecografii etc.), nu stă deloc bine. Pentru că vorbim, în acest caz, de multă grăsime viscerală și de un tonus muscular foarte scăzut.

Înainte de orice antrenament, cred că această persoană ar trebui să-și facă niște investigații medicale, să vadă pe unde este distribuită acea grăsime în organism, dacă este nevoie de tratament pentru a-i ține riscurile sub control și, ulterior, să vadă ce poate regla în stilul de viață pentru a împiedica apariția de noi depuneri, conform indicațiilor medicului.

Din punct de vedere al antrenamentului, recomandările nu se deosebesc de cele pe care le-aș face unei persoane supraponderale vizibil, de exemplu. (Și când zic ”vizibil”, mă refer și la faptul că starea sa este clar reflectată și de indicele de masă corporală.) În primul rând, aș familiariza persoana respectivă cu mișcarea într-un mod lipsit de agresivitate, dat fiind că toată viața sa a fost sedentară: încălzire cu greutatea corpului, dar și la aparate cardio, însă crescând treptat nivelul de dificultate – adică n-o pun să alerge pe bandă din prima ședință sau să-și dea duhul pe bicicleta eliptică; exerciții simple, funcționale cu greutatea corpului pentru ”trezirea” tonusului muscular, pentru a observa și corecta erorile de execuție (erori care se traduc în mișcări deficitare și, adeseori, cu risc de accidentare în viața reală).

Părerea generală pe acest subiect, al reducerii stratului de grăsime viscerală prin sport, se referă la importanța covârșitoare a antrenamentelor de înaltă intensitate de tip aerob în acest proces – alergare, antrenamente de tip HIIT (interval de înaltă intensitate), cycling etc. – dar aceste tipuri de antrenamente implică niște riscuri pentru un începător: 1. Omul sedentar se sperie când îl bagi în astfel de antrenamente agresive și, cel mai probabil, va renunța la sală/mișcare cu totul și 2. Omul sedentar se confruntă cu un mare risc de accidentare în astfel de antrenamente. Nu are tonusul muscular adecvat ca să le susțină, iar o musculatură slabă se traduce și prin articulații ”descoperite” în fața efortului.

Revenind la propunerea mea de antrenament, îl închei cu un stretching adevărat pentru flexibilitate și mobilitate (și când zic ”adevărat” înseamnă că insist ca această secțiune a antrenamentului să existe de fiecare dată, să se facă suficient – cel puțin 10 minute – și să se facă corect, cu accent pe grupele musculare și articulațiile lucrate în antrenamentul respectiv).

Cu timpul, aș introduce accesorii (gantere, discuri, bara cu discuri, corzi, elastice) în exerciții și abia apoi aș îndruma persoana să meargă și la clasele de aerobic, pentru că acolo poate lucra mai bine în direcția dezvoltării coordonării, atenției, rezistenței cardio, vitezei etc. În esență, persoana skinny-fat trebuie să-și îmbunătățească tonusul muscular și articulațiile, în primă instanță.

 

 

După ce perioadă de prezență constantă la antrenamente se pot vedea rezultate în compoziția masei corporale, la o persoană care se încadrează în profilul skinny fat? (statistic vorbind, pentru că fiecare organism este diferit și reacționează în felul său)

Andreea, serios, nu știu așa ceva, nici măcar nu sunt personal trainer ca să am o statistică estimativă măcar a clienților proprii. Dacă ar fi ceva de recomandat în acest caz, fie că ești skinny-fat sau fat-fat, ar fi să ai un obiectiv când te apuci de făcut sport, să îți iei un antrenor personal (fie că vorbim despre fitness sau despre alergare la maratoane) și să ai răbdare ca să vezi rezultatele pe care ți le dorești. Știi care este, de fapt, partea minunată? Că medicul va vedea mai devreme schimbarea în evaluarea clinică și în rezultatele analizelor decât o vei vedea tu cu ochiul liber în oglindă. Pentru că sportul face minuni în interiorul corpului și mentalului, în primul rând.

Așa că, dacă te simți mai bine (iar medicul îți confirmă că ar trebui să te simți mai bine), de ce să te oprești din sport? Doar pentru că nu vezi deocamdată în oglindă ceea ce-ți dorești, pentru că n-ai ajuns ”acolo”? Te grăbești undeva, ai un deadline, un concurs de susținut? Parcă trebuia să trăim viața din plin, nu să ne mai grăbim spre o zi de mâine despre care oricum nu știm ce va aduce. Profită că te simți mai bine, că te miști mai bine, că ai un tonus mai bun. Toate astea se vor reflecta în afară și-ți vor modela mult mai frumos imaginea în fața ta și a celorlalți față de, să spunem, cele cinci kilograme în minus la care tot jinduiești…

 

 

Ce sfat ai tu, în calitate de antrenor, pentru cei care nu consideră mișcarea ca fiind o componentă importantă în menținerea sănătății?

În primul rând, eu sunt instructor de fitness aerobic, nu sunt antrenor personal. (Asta doar ca să clarificăm titlurile, pentru că un antrenor știe mult mai multe decât mine despre anatomie, fiziologie, metabolism.)

În condițiile în care Internetul este plin de studii și articole despre beneficiile sportului asupra sănătății și deserviciile stilului sedentar de viață, în condițiile în care există atâtea emisiuni de televiziune cu acest gen de conținut, în condițiile în care cultura fitness a explodat în România în ultimul deceniu, lumea tot aleargă după o imagine corporală mai estetică și nu după o stare de sănătate mai bună sau o funcționalitate îmbunătățită, din păcate.

Așa că, în procesul deliberat de educare a publicului pe care îl derulez atât pe blog, cât și offline, la clasele de aerobic pe care le susțin, le spun oamenilor: sportul este o investiție în sănătate, sportul ar trebui să te facă să pleci de la sală cel puțin la fel de bine cum ai venit. Orice ședință de mișcare este un plus pentru sănătate – asta în condițiile unui stil de viață echilibrat, nu pe stilul ”facem mișcare ca să putem mânca mai mult”.

Oamenilor care mă întrebă frecvent ”Dar ce, vrei să trăiești 100 de ani? Ce e cu atât sport?!” le spun: cât mi-e dat să trăiesc, nu știu; cum aleg să trăiesc, asta depinde de mine. Poate unora nu le pasă de sănătatea lor, de viața lor. Nu îi poți educa pe toți.

 

 

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile, puteți să urmăriți și pagina de Facebook a blogului.

 

Consultanță:https://carmenradu.ro/despre-mine/consultanta/

 

Sursa foto: arhiva personală Georgiana Idriceanu, Aleksandr Gerasimov | Dreamstime.com

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.