Mă întreba ieri una dintre clientele mele cum rezist în izolare și cum îmi organizez programul, astfel încât să am timp pentru sport, pentru gătit, copil, muncă, dar și pentru mine.

Trebuie să recunosc că începutul izolării a fost dificil și pentru noi, pentru că a durat până ne-am aliniat programele și am stabilit o rutină.

Am trecut și eu prin faza de brain fog, mai ales că nu este simplu să vezi cum una dintre afacerile familiei este pusă în așteptare, pentru că a dispărut momentan clientul final, închis prin ordonanță. Nu e simplu să gestionezi emoțional temerile și neliniștea  adulților din familie, aflați în categoria de risc maxim. Nu e simplu să gestionezi faptul că brusc, viața ta așa cum o știai, cu programul tău, cu tabieturile tale, cu întâlnirile din weekend cu prietenii și părinții, este suspendată.

Am avut o perioadă în care nici să citesc n-am fost în stare, dar mi-a fost clar că nu pot funcționa fără să am ordine în viață, fără să am un program bine stabilit. Rutina mă ajută să mă simt în siguranță, să simt că am control și stabilitate.

Iată cum arată în linii mari programul nostru în izolare:

• mic dejun
• sport
• școală online pentru Tudor sau diferite activități pe timpul vacanței, cât noi lucrăm (aici știu că este mai greu de gestionat când copilul este mai mic, noi avem noroc totuși că Tudor a înțeles până la urmă că este o situație specială)
• pauză de prânz
• lucru noi&activități/joacă Tudor (aici mai intră și niște desene animate, pentru că asta e)
• sport cu Tudor
• cină
• joacă pentru Tudor ( își folosește imaginația și uneori nu are nevoie de compania noastră, a adulților), video call-uri cu prietenii lui, board games sau seară de film. Dacă Tudor se joacă singur sau vorbește cu prietenii lui, eu citesc.

Mai strecor și sesiunile de gătit, cu una în plus față de cum găteam înainte. Rețetele pe care le fac sunt simple și aplic metodele despre care am scris în articolul pentru Thrive Global România. Atunci când în programul soțului meu sau al meu intervin întâlniri online, ne adaptăm.

În weekend stabilim video call-uri cu prietenii lui Tudor, cu prietenii noștri și cu bunicii lui Tudor. Weekendul trecut am „ieșit” cu fetele și tare bine a fost. Vă recomand!

Să vă povestesc puțin și cum este cu școala online a lui Tudor:

• A durat puțin până ne-am obișnuit cu toții cu tot ce presupune conectarea pe aplicațiile video și lucrul online. Tudor s-a prins repede de altă chestie: dacă are camera închisă, poate să dispară din fața laptopului fără să-l vadă doamna. A trebuit să-l lămurim că s-a schimbat doar locul de desfășurare al orelor, nu și faptul că trebuie să fie atent. Știu că a înțeles, dar uneori mai evadează de la laptop cu tot felul de pretexte de genul  „când îmi dai gustarea” sau ” îți aduci aminte că…”
• Nu stau lângă el în timpul programului, învățătoarea a făcut numeroase apeluri către părinți să lăsăm copiii cu ea, ca la școală. Am ascultat-o.
• Desfășurarea activității online este diferită de cea din sala de clasă, tocmai de aceea a fost nevoie ca cei mici să mai lucreze 1-2 fișe/zi și extra. I-am explicat lui Tudor că asta este responsabilitatea lui, că poate lucra alături de mine și de tatăl lui după amiaza, dar că trebuie să se concentreze singur la ce are de făcut. Nu i-a convenit, dar a înțeles până la urmă. Cu ocazia asta, mi-am adus aminte că eu îmi făceam lecțiile singură, pentru că părinții mei lucrau. Seara când ajungeau acasă, mă verificau sau mă ajutau unde nu mă descurcasem singură. N-au stat însă niciodată lipiți de mine cap-coadă ca să-mi fac lecțiile. Asta era responsabilitatea mea, asta îi transmit și lui Tudor. Sigur că nici el nu are chef tot timpul să facă fișele, dacă simt însă că este prea tensionat, îl las să se joace. Are timp să le facă.

Îmi lipsesc tare mult, la fel ca și vouă bănuiesc, lucrurile simple: o întâlnire cu prietenele mele la cafea, un grătar cu gașca în weekend. Cumpărături în piață. O plimbare în parc. O vizită la librărie.

Fac tot posibilul să mă adaptez, să mențin o normalitate în perioada asta. Nu-mi este simplu să găsesc echilibrul în fiecare zi. Am și eu aceleași temeri și aceleași incertitudini ca marea majoritate a oamenilor din țara asta. Cum va fi? Cât va dura? Cum va arăta economia noastră peste 6 luni?

Nu știm, dar cred că ar trebui să facem tot ce este posibil ca să ieșim întregi la cap din perioada asta. Poate unora programul meu li se va părea ca în armată și imposibil de pus în practică. Nici nu trebuie să faceți ca mine. Trebuie doar să vă găsiți propria normalitate, să încercați să vă puneți gândurile în ordine, să faceți un plan de bătaie și să nu lăsați haosul să vă copleșească. Pentru că haosul naște haos și nimic bun nu iese de aici.

Să fiți bine!

Consultanță:

https://carmenradu.ro/despre-mine/consultanta/

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook

Credit foto aici