În copilăria mea, mâncărurile se condimentau cu sare, piper, mărar, cimbru sau pătrunjel. Vegeta era considerată un lux, se găsea rar și se vindea pe „sub mână”. Nu știu ce conținea, la vremea respectivă aveam alte priorități, cum ar fi cățăratul în copaci, rațele și vânătorii, leapșa sau elasticul, nu cititul etichetelor.

Erau vremurile în care se gătea acasă, în care carnea se consuma cu moderație și pâinea se dădea pe cartelă, în care copiii mâncau și ciorbă și felul doi la prânz și băteau străzile până se întuneca afară.

Nu despre amintirile mele din copilărie vreau să vă scriu astăzi, ci despre plantele aromatice și condimentele multe și variate pe care le avem acum la dispoziție.

Scriu acest articol pornind de la o discuție cu o clientă, despre gustul mâncării prăjite în baie de ulei și gustul mâncării preparate la cuptor/abur.

„Nu-mi place să gătesc la abur, parcă ar fi mâncare pentru bebeluși. Nu are nici un gust. Nu se compară cu un șnițel prăjit. Și nici după cuptor nu mă dau în vânt, decât dacă e vorba despre friptură. Dar îi pun doar sare și piper. Atât.”

Până aici, n-o pot contrazice. Da, mâncarea gătită prin prăjire este gustoasă. Toată grăsimea aceea, textura crocantă…greu să-i reziști, mai ales când așa ești obișnuit să mănânci aproape în fiecare zi!

Dar, cu ea la pachet, vin următoarele: o cantitate mai mare de grăsime decât avem nevoie și alte substanțe rezultate în urma prăjirii în baie de ulei, despre care știm că numai bine nu fac.

Mâncarea gătită la abur poate avea un gust fad, dacă nu o condimentăm. Problema e că de multe ori ne oprim la sare și piper și poate una-două ierburi aromatice, pentru că ne este frică să experimentăm. E păcat să n-o facem totuși, pentru că gustul mâncării este altul, când dăm frâu liber imaginației.

Nu trebuie să ne gândim că vom greși. Putem începe cu cantități mici de condimente, putem încerca și putem experimenta.

Ce condimente putem să folosim astfel încât mâncarea să aibă gust chiar dacă este preparată la abur?

Din bucătăria mediteraneană: busuioc, oregano, rozmarin, nucșoară, semințe de fenicul, mentă, dafin. Toate merg bine și cu legumele și cu carnea.

Din bucătăria orientală și nord-africană: ienibahar, semințe de susan, șofran, semințe de chimion, ghimbir, turmeric, fulgi de ardei roșu.

Din bucătăria indiană: chili, șofran, mentă, semințe de chimen, semințe de coriandru, cuișoare, muștar, schinduf, pudră de curry.

Din bucătăria asiatică: ghimbir, semințe de anason, anason stelat, ardei Szechuan, fenicul, cuișoare, lămâiță.

De la Jamie Oliver citire: semințele se pun într-o tigaie la foc mic, simple, fără ulei, amestecând ca să nu se rumenească prea tare, doar cât să-și elibereze aroma. Apoi, se folosește un mojar pentru a le pisa și gata, sunt bune de folosit.

Îmi aduc aminte că acum câțiva ani, în timpul vacanței petrecută în Provence, am vizitat vreo două piețe de duminică.  Alături de tarabele cu baghete, brânzeturi, măsline și legume proaspăt culese, erau tarabe întregi cu condimente și mirodenii. Puteai să miroși, să guști, să primești sfaturi legate de combinații de arome și feluri de mâncare. Dacă închid ochii și mă concentrez, simt și acum mirosul minunat.

Ce vreau să vă spun este că, dacă punem condimente și ierburi aromatice în mâncare, metodele de gătit fără prăjire în ulei nu mai sunt de speriat iar mâncarea nu are gust de mâncare de bebeluși sau de mâncare de spital.

Dacă tot le avem la dispoziție, eu zic să încercăm. Poate descoperim că ne plac condimentele indiene sau poate descoperim că iubim chimionul și altfel, nu doar pe saleuri.

Eu cred că plantele aromatice și condimentele sunt aici ca să ne bucure simțurile, ca să ne facă fericite papilele gustative și ca să ne ajute să iubim mâncarea. Voi ce părere aveți despre ele?

Consultanță:

https://carmenradu.ro/despre-mine/consultanta/

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Citește și:https://carmenradu.ro/nutritie-eu-si-copilul-meu/sarea-in-bucate/

Sursa foto:  Jason Leung on Unsplash