Cred că discuțiile despre meniurile de la grădiniță sunt cele care mă întristează cel mai tare. Mă simt neputincioasă atunci când părinții îmi scriu:
- au la gustare prăjitura X din comerț
- primesc la micul dejun cereale cu zahăr
- au pâine albă în meniu
- gustările sunt prea dulci
- copilul meu tânjește după gustul de dulce de la grădiniță, ce îi prepar eu acasă nu-i mai place
- au crenvuști la micul dejun
Tare mi-aș dori să pot schimba asta! Nu pot. Mi-am dat seama că nu depinde în totalitate de conducerea grădiniței, depinde și de părinți.
Dacă părinții nu cer schimbare, nu acordă importanță alimentației copiilor, lucrurile nu se pot schimba. Dacă părinții care cer sunt în minoritate, lucrurile nu se pot schimba. Dacă se dorește totuși schimbarea, dar părinții nu au răbdare ca cei mici să se obișnuiască cu gusturile noi, degeaba.
Un meniu sănătos pentru copiii de grădiniță are trebui să arate cam așa:
MIC DEJUN
- cereale fără zahăr cu iaurt natur, se pot adăuga fructe uscate, dar care să nu aibă adaos de zahăr
- pâine integrală cu cremă de brânză și legume ( ardei, castraveți, roșii)
- ouă, pâine integrală, legume
- pâine integrală cu magiun fără zahăr
- porridge cu fructe uscate, cu scorțișoară etc.
GUSTARE
- fructe crude
- fructe uscate fără adaos de zahăr
- bețe de legume
- semințe crude-pentru cei mai mari
- gustare “dulce” preparată cu făină integrală sau amestec de făinuri și cantitate redusă de zahăr. Se pot face plăcine cu mere soiuri dulci, cu 2-3 linguri de zahăr la o tavă, se pot face deserturi îndulcite cu stafide, banane etc.
PRÂNZ
- supă cremă de legume în diferite combinații
- ciorbe de legume sau ciorbe cu carne (curcan sau vită)
- pește cu legume, orez integral
- paste integrale cu carne de curcan și sos de roșii
- carne de curcan/vită cu orez integral/cartofi copți și salată
- leguminoase preparate în diferite moduri (supă cremă de linte, humus etc)
- mămăligă cu brânză și smântână
Pentru mine a contat foarte mult meniul grădiniței, și vreau să vă povestesc și câte ceva și din experiența mea de mamă, nu doar din cea de Consultant Nutriție: băiețelul meu nu mânca morcov sub nici o formă înainte de a merge la grădiniță. Trebuia să fiu atentă chiar și în supe creme, să pun foarte puțin, îi simțea gustul și refuza mâncarea. După vreo 6 luni de grădiniță, m-am trezit cu el că ia un morcov crud de pe tocător și începe să-l ronțăie. La fel, acum mănâncă ardei kapia crud.
Morala este că gusturile lui s-au modelat în timp, în colectivitate. Nu mânca humus. Acum mănâncă. Broccoli nu mănâncă acasă, dar la grădiniță e bună supa cremă. Peștele cel mai bun se mănâncă tot la grădiniță. Pentru mine n-a fost un motiv de îngrjorare faptul că era selectiv cu mâncarea de la grădiniță la început. Am știut că mai devreme sau mai târziu, obiceiurile din colectivitate vor deveni și ale lui.
Revenind la ideea de la începutul articolului, exact în primii ani de viață se modelează gusturile. Dacă în meniurile grădiniței se găsesc produse cu mult zahăr adăugat, mezeluri de calitate îndoielnică, dacă noi nu avem răbdare atunci când la grădiniță se încearcă schimbarea-pentru că se mai întâmplă și așa- ne va fi mult mai greu să le creăm obiceiuri alimentare noi, atunci când cresc.
Să știți că este mult mai simplu să lucrezi cu un adult din punct de vedere al programelor de nutriție sănătoasă, decât este cu un copil în perioada preadolescenței sau adolescenței.
Din păcate, în ziua de astăzi, fie că ne place sau nu, fie că vrem să observăm sau nu, în jurul nostru sunt mulți copii supraponderali sau obezi. Copii care mănâncă prost. Este suficientă o vizită la foodcourt-ul unui mall într-o zi de sâmbătă, ca să ne dăm seama cum stăm.
Așa că, eu zic că trebuie să încurajăm respectarea legislației în vigoare când vine vorba despre meniurile de la grădiniță, iar dacă acestea conțin alimente sănătoase, să încurajăm copilul să încerce gusturi noi. Ar trebui să-i dăm timp, nu va muri de foame dacă refuză un fel de mâncare la masa de prânz de mai multe ori. Răbdarea este cuvântul cheie și când vine vorba despre alimentația copiilor, iar ce obținem dacă avem răbdare, este extrem de important: gusturi diversificate, copii bine hrăniți și plini de energie, copii normoponderali.
Să fim sănătoși!
Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici
http://Photo by Cayla1 on Unsplash
Intrebare: cand te referi la cereale fără zahăr la ce te referi? Fulgi de porumb fara zahar, fulgi de ovaz, musli fara/cu fructe?
La fel: porridge – eu inteleg ca este un musli cu/fara fructe fiert in lapte. Corest, gresesc? Stiu ca cel cu fructe aduce si plusul de dulceata de care au copii. Acasa eu pun musli la inmuiat de cu seara in lapte. A doua zi il incalzesc si e suficient de dulce.
Mersi! Sunt parinte si direct interesata de idei de mic dejun pentru gradinita.
Bună Bianca. Da, mă refer la cerealele fără zahăr adăugat, așa cum sunt cele pe care le enumeri tu. Atenție la musli cu fructe, eu caut tot așa, să scrie pe etichetă că nu au zahăr adăugat. Porridge-ul se prepară din fulgi simpli de ovăz, fierți în apă/lapte/lapte vegetal până devin ca un terci. Poate fi personalizat după gust: cu câteva feliuțe de banană, cu stafide, merișoare, scorțișoară etc. Dacă fulgii sunt fierți în lapte, sunt suficienți de dulci de la lactoză. Problema apare dacă cei mici sunt obișnuiți cu cereale cu zahăr, atunci trecerea spre cele fără, trebuie făcută lent, în timp, prin amestecarea cerealelor îndulcite cu cele fără adaos de zahăr.
Buna. Sunt mama de fetițe gemene (4 ani si 7 luni), pt mine alimentația lor este fff importantă (in continuare cumpar fructe si legume bio atunci când gasesc), mă preocupă f mult acest aspect și “meniul” a fost unul dintre motivele care m a determinat sa schimb grădinița. O dată pe săptămână primeau salam la micul dejun, iar noi nu cumpărăm in casă așa ceva si mai mult decât atât, combinatiile erau f proaste… salam cu cacao cu lapte si dulceață la ceai, când puteau fi invers… Prima gustare era intr adevăr fruct, dar cea după prânz era dulce de la o patiserie, ceva de genul, o plăcintă pudrata cu zahar, un corn cu foarte multă coca si 2-3 e-uri, care ok, nu erau periculoase pt ca le am cautat pe net, dar mi s a parut prea mult… In conditiile in care aveau bucatarie acolo si era normal sa prepare si gustarea acolo. Ele mănâncă f multe fructe, legume si seminte (migdale, caju, nuci), cam toate fructele posibile iar legume: morcov, ardei gras rosu, pastarnac, castraveti. Roșiile d abia în vara asta le au descoperit gustul, deși nu se declară mari fane. Ele imi cer legume. Nu trebuie sa stau sa le indes eu sau sa le scap printre alte gustări… Consider că este f important meniul de la grădiniță, ca e perioada in care se formeaza obiceiurile si e important sa fie obiceiuri sănătoase…
F interesante articolele tale. Le urmăresc cu interes de fiecare dată si incerc sa ma inspir.
O zi frumoasa!
Bună Paula, mulțumesc pentru mesaj. Să fie sănătoase și vesele domnișoarele tale. Cred că ai luat o decizie foarte bună să schimbi grădinița, așa este, primii ani de viață și mesele în colectivitate sunt extrem de importante pentru copii. Așa cum pot dobândi obiceiuri bune, la fel le pot dobândi și pe cele mai puțin potrivite, cum ar fi alegera unor alimente bogate în zaharuri, grăsimi trans etc. În continuare nu pot să înțeleg de ce o grădiniță care are bucătărie proprie, alege să cumpere gustările din comerț. Care gustări sunt extrem de nepotrivite…nu costă mult să le dai câteva felii de fruct, sau în fine, să faci niște biscuiți cu făină integrală și fără zahăr sau îndulciți foarte puțin. Sper că părinții să ia atitudine, pentru că legea e de partea lor. Îți mulțumesc pentru că mă citești și pentru cuvintele frumoase!
Cu drag! De cand ti am descoperit blogul, il urmaresc cu interes. Mda, din pacate asa este cu obiceiurile bune si proaste… Am avut surpriza cu una dintre fetițe care este f pofticioasa (si vicioasă cum ii spunem noi pe ascuns), sa mergem la o terasă in vara si in masina, ca sa treaca timpul mai repede, le am întrebat ce vor sa si comande cand ajungem, iar răspunsul uneia dintre ele a fost: salaaaammmm, cu o mare sclipire în ochi… 🙂
Asa ca e cazul să fim atenți la mâncarea copiilor si chiar la a noastră, pentru ca nu poti interzice unui copil un aliment, atata timp cat tu il consumi. Cu ocazia asta, am scapat si noi de salam, deși singurul pe care îl consumam era cel de Sibiu, dar și acela are nitritii aia care se gasesc in toate mezelurile si nu e ok. Asa ca, e timpul să ne educam si noi, părinții, odată cu copiii.
Succes in continuare! 🙂
Și băiețelul meu e pofticios, încerc însă să găsesc o cale de mijloc, pentru că mi-e teamă că dacă îl restricționez, când va ajunge la școală-unde din păcate nu pot controla pachetele celorlalți colegi- să nu înceapă să mănânce chestii pe ascuns. Să facă schimb cu colegii care aduc chestii tentante. De exemplu, pentru că vedea pe la prieteni, în magazine și pe la TV,a început să-mi ceară ouă kinder, napolitane și biscuiți cu cremă. Am stabilit cu el o zi de “junk food” pe săptămână, în care are voie să încerce un aliment de pe lista celor pe care nu le consumăm în mod obișnuit. Toată treaba asta a durat cam o lună și jumătate, a încercat dulciuri din gama kinder, nu s-a mai întors la un produs încercat-ceea ce pe mine mă face să cred că la el curiozitatea era mare-și din produsele foarte dulci a mușcat odată și le-a lăsat deoparte. Apoi n-a mai cerut. Nu aș vrea nici să fiu prea rigidă cu el, mai ales că îl văd că poftește, și nu vreau să fie treaba cu fructul interzis. Dacă mergem de exemplu în vizită pe la prieteni și au dulciuri, nu-i interzic, dar am observat că nici nu mănâncă multe, ia una două bomboane și se oprește singur. Tot ceea ce sper, este ca faptul că “îl bat la cap” non stop legat de ce e bine să consumăm des și ce rar, legat de ce avem noi în frigider și în cămară, să funcționeze. Să învețe el singur cum și ce să aleagă. El știe de exemplu când mergem la supermarket la cumpărături că zahărul mult nu e bun, îmi spune să citesc etichetele 🙂 Oricum, copiii sunt diferiți, fiecăruia i se potrivește o altă metodă, e o continuă provocare pentru părinți și nu poți decât să speri că faci bine ce faci.Mult succes și ție, munca părinților nu se termină niciodată!
Buna ziua,
Felicitari pentru blog si pentru articolele interesante si pragmatice. Sunt mama unui baietel pe care urmeaza sa il inscriu la gradinita. Fiind in cautarea unei gradinite care sa satisfaca cerinta unui meniu sanatos pentru copii, m-ar ajuta daca mi-ati putea recomanda astfel de gradinite care stiti ca pun accentul pe o alimentatie sanatoasa. Multumesc mult.
Mulțumesc frumos și scuze pentru întârzierea răspunsului, abia acum mi-a apărut comentariul, nu știu de ce. Legat de alegerea grădiniței, sunt mai mulți factori care trebuie luați în considerare: apropierea de casă sau de serviciu, tipul de predare, educatorul, alimentația sănătoasă. Vă pot sfătui însă ca în fiecare grădiniță pe care o vizitați, să cereți meniul. Dacă găsiți în meniu produse de tipul: mezelurilor, cerealelor cu ciocolată, dulciurilor cumpărate din comerț, croissante, pateuri, mult pui din comerț etc, mai încercați și în altă parte. Dacă au fructe la gustare, pește, carne de curcan sau vită, paste integrale, sunt în regulă. Mult succes!
Asa este, si eu incerc pe cat posibil sa le explic ca zahărul nu e bun, ca sunt produse sănătoase și altele mai putin sănătoase, si eu citesc etichetele cand merg la cumpărături si in ce priveste dulciurile pt copii, incercam sa le înlocuim cu unele mai sanatoase. Le am obisnuit cu ciocolată Heidi cu 85% cacao. Are cel mai putin zahar la 100 g produs. Si le place. Asa ca inainte sa mergem la sport sau la engleza, le dau un pătrățel de ciocolată neagra si sunt f încântate. Le spun ca de obicei dulciurile nu sunt sănătoase, au ingrediente care le fac sa fie f gustoase dar nu si sănătoase și sper să înțeleagă cu timpul. Oricum, nu fac urat dacă nu primesc ceva dulce. Mai nou au făcut o pasiune pt guma de mestecat… Le am dat prima oară în vara, în avion, pt ca uneia dintre ele nu i plac acadelele si stiam ca e bine sa mestece/ sa înghită la decolare și la aterizare. Si ghici ce?! Le a plăcut! Si guma, si cu avionul :)) Nici eu nu le interzic un dulce de casa, sau o bomboana dacă au văzut undeva, dar le spun ca totul trebuie sa fie cu masura si cat mai putin seara. In general la ciocolată se abțin mai greu decat la celelalte lucruri. Prefer ca atunci cand vine cineva in vizita, decat sa vina cu tot felul de dulciuri, sa le aduca mere, banane, prune, decat ciocolatele sau alte chestii zaharoase. Interesanta ideea cu o zi pe saptamana de “junk food”. Ai avut noroc ca nu i au plăcut. Dar ce faceai dacă îi plăceau? Sincer, nici eu nu le interzic anumite chestii, când cumpărăm salam la o ocazie, nu mâncăm pe ascuns. Dar incerc sa le explic ca nu treb sa mănânce mult, nu i l dau niciodată seara sau fara paine si in general le explic ce e bine si ce nu si la fel ca tine,pe asta mă bazez si eu, ca bătându le la cap cu anumite chestii, vor înțelege cu timpul ce e bun si ce nu. Mai vedem cand vor mai creste 🙂
Cred că abordarea echilibrată e cea mai bună. Copiii cresc cu exemplul părinților și atunci (sper) că vor învăța că sunt unele alimente pe care le consumăm rar, pentru că dacă le consumăm regulat, ne pot îmbolnăvi. E important să nu le avem în casă,pentru că dacă le consumă ocazional, nu-i o tragedie. La fel și cu salamul, dacă mănâncăm 1 felie la nu știu cât timp, nu pățim nimic. Important e să nu fie în fiecare zi în pachețelul de școală, de exemplu. Eu îi explic lui Tudor când mergem în vizită la cineva și are dulciuri la discreție că fiecare decide pentru el. Toată lumea știe ce se ascunde în ambalaje, dar la urma urmei, de aceea avem minte și putem gândi, ca să putem alege ce e bun de ce e rău. Deciziile noastre ne aparțin și noi încercăm să facem ce e bine și sănătos. Sper să funcționeze 🙂 Apropo de mâncatul pe ascuns, am avut la consultanță părinți cu copii suprapoderali, părinți care susțineau că nu le-au dat niciodată copiilor prăjituri din comerț. Copiii însă, au recunoscut o prăjitură procesată, scoasă din ambalaj. Era clar că o văzuseră și mâncaseră. La școală, schimb cu colegii. Cumpărată cu banii dați de părinți în pauză. Și s-a ajuns la “mama, m-ai mințit, că ciocolata e bună”. Și de aici, multe alte probleme. E mai dificil să lucrezi cu copii supraponderali decât cu adulți…Să sperăm că reușim 🙂 Eu merg înainte, ca și tine, și mă rog să ne iasă 🙂 Pentru noi școala e la un pas, anul viitor va merge în clasa 0, așa că asta cu pachetul de școală mă frământă tare. Sper să avem o învățătoare care să impună niște reguli și părinți dispuși să le aplice…