Da, cu siguranta pentru mine a fost dificil. Multe, foarte multe intrebari si la fel de multe informatii si opinii.

Cu ce sa incep cu legume sau fructe? Cand? Este bine sa introduc in alimentatia copilului cereale cu gluten? Cand? Cat trebuie sa fie o portie? Cand incep diversificarea? Acestea ar fi doar cateva din intrebarile care ma bantuiau cand Tudor s-a apropiat de varsta de 6 luni.

Dupa saptamani intregi de documentare, dupa ce am citit cat am putut de mult legat de acest subiect, dupa ce am ascultat si parerile celor din jur am decis asa: sa incep diversificarea la 6 luni si sa incep cu legume. Se pare ca inainte de 6 luni sistemul digestiv al bebelusului nu este pregatit sa digere altceva decat laptele matern/formula( desi exista pareri conform carora in cazul laptelui formula este bine sa incepi diversificarea mai devreme).

De ce am ales legumele si nu fructele? Pentru ca pur si simplu mi-a fost teama ca daca incep invers, va refuza legumele din cauza gustului.

Imi aduc si acum aminte de mutrita contrariata a fiului meu cand i-am dat prima lingurita de supa de morcov 🙂 . Era o zeama foarte lunga si incerca sa suga din lingurita, reflexul de supt fiind evident, singurul cu care era obisnuit. Am introdus apoi albitura, dovlecelul, ardeiul gras, apoi le-am mixat.

Am incercat pe cat posibil sa pastrez regula celor 4 zile de testare cand am introdus un aliment nou, insa recunosc ca am mai si trisat cand a venit vorba de alimente din aceeasi grupa.

Au urmat pe la 6,5-7 luni cerealele fara gluten si apoi treptat cu gluten si oul si abia in jurul varstei de 8 luni branza calcica. Intrucat Tudor avea dermatita atopica si pediatrul se temea sa nu fie cumva cauzata de o intoleranta la laptele de vaca, am facut din lapte de capra. De asemenea, iaurtul pe care i l-am dat a fost tot din lapte de capra si spre bucuria mea, petele rosii de pe burtica nu i s-au agravat dupa ce am introdus lactatele. Carnea am introdus-o tot pe la vreo 8 luni si am inceput cu pui si peste. Pui incerc si acum sa fac rost de la tara cand pot, stiu ca acolo puii nu cresc precum Fat Frumos intr-o zi cat altii in 7.

Eu m-am inspirat pentru retete dintr-o carte foarte draguta care se numeste ” Carte de bucate pentru copii” scrisa de Lisa Barnes, si recunosc ca unele retele adaptate bineinteles, le mai pregatesc si acum pentru Tudor.

Concluzia mea legata de diversificare este ca nu ar trebui sa ne temem de acest proces. Pare asa, un fel de sperietoare insa nu este. Trebuie doar sa ne informam si sa decidem singure ce este cel mai bine pentru puiul nostru. Va doresc mult succes, sigur va veti descurca!

 

 

 

Sursa foto: Pixabel

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.