Tudor a avut camera lui din momentul în care am venit acasă de la spital. Pătuțul lui alb, cu așternuturi moi, jucării din materiale care să nu provoace alergii, păturică moale. Lângă pătuț era instalat strategic și un fotoliu pat „să fie la nevoie”.

Copilul meu a dormit bine mersi singurel, până acum câteva luni. Sigur, excepție făcând perioada când era bebeluș și trezirile nocturne erau firești, a mai avut și episoade în care plângea pentru că visa urât și trebuia să îl iau în brațe și să-l liniștesc, dar una peste alta, tot la el în cameră dormea. Fără probleme.

E, de vreo 5-6 luni, a început jocul:

-Mami, vreau în patul mare.

-De ce Tudor? S-a întâmplat ceva?

-Da. Mă deranjează cearceaful de la mine de pe pat/cărțile din bibliotecă/jucăriile de pe raft etc. Nu pot să dorm.

OK, hai o noapte, hai două. E mai bine în patul mare, cu capul în coastele maică-sii și picioarele în plămânii tatălui din dotare. Pe care, nemulțumit că totuși nu are loc, îl mai „gonește” cu două șuturi pe canapea. Până la urmă îl înțeleg și pe bărbată-miu, bietul om vrea și el să doarmă nițel liniștit.

Am încercat să negociem: o noapte în patul mare, trei nopți în patul tău. Credeți că a ținut? Nuuu, vă înșelați. Ăsta mic are abilități de negociator. „Vreau două nopți în patul mare și două nopți în patul meu”.

Bune și alea, am zis eu și taică-său fericiți, numai că, ghiciți ce? Nopțile în patul său durează până la 12, apoi tot în patul mare ajunge, cu un bufnet mulțumit. Că nu se strecoară și el ca o pisică, când vine, știu și vecinii de sub noi, așa de tare se trântește în pat. Și nu vine singur, ci cu perna și cu maimuțoii cu care doarme. Care musai trebuie să doarmă și ei cu noi. Dacă lipsește vreunul dintre ei, cine credeți că se duce în camera lui Tudor să-l ia? Da, eu.

Așa că, vă scriu cu o rugăminte de mamă obosită (că la mine treaba asta cu somnul întrerupt se rezolvase după înțărcare), unde găsesc fraților un cearceaf cu Spiderman pentru saltea 70*160? Că am promisiunea că dacă are cearceaf din ăsta, doarme la el în pat.

Eu n-aș garanta, dar ochii mei ținuți cu scobitori în timpul zilei ar vrea măcar să încerc.

 

Citește și: https://carmenradu.ro/experiente-de-mamica/mi-e-frica-de-tobogane/

https://carmenradu.ro/experiente-de-mamica/cand-copilul-face-tantrum-mama-cauta-raspunsuri/

 

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

 

Sursă foto: Pixabay

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *