Juniorul nostru se bucură de vacanță alături de bunici. La munte, la aer curat, cu dragostea lor și bineînțeles și cu puțin răsfăț, că asta face parte din fișa postului meseriei de bunic.

N-am nimic împotrivă, știu că așa își construiește amintiri și pentru că bunicii mai pot și vor, nu vreau să-l privez pe Tudor de asta.

Eu și soțul meu ne facem întotdeauna planuri legate de activitățile noastre, cât suntem fără el. Ce intră pe listă? Chestii pe care nu le-am mai făcut de vreun an 🙂

  1. Mergem la film. Aici nu știu cum se potrivește, așa am pățit și anul trecut, fix în perioada în care putem, nu sunt foarte multe filme interesante. Am bifat însă Ocean’s 8, Equalizer 2 (Denzel Washington joacă bine) și mai avem pe listă Mamma mia. Ocean’s 8 e interesant, Sandra Bullock și Cate Blanchett sunt printre actrițele care nouă ne plac. Ușurel, de vacanță, nu la fel de alert ca precedentele, dar totuși simpatic. Nu știu cine a îmbrăcat-o pe Sandra în film, dar jur că mi-aș dori să se ocupe și de mine 🙂
  2. Ieșim în oraș cu prietenii la ore târzii (a se înțelege după 8 seara, fără grija că la 9 cineva mic trebuie băgat la duș și la somn).
  3. Eu port tocuri!!! Aproape că uit cum e chestia asta, pentru că tocurile sunt un vis frumos când sunt cu Tudor…cele mai sigure încălțări în acest caz sunt pantofii sport sau sandalele plate. Încă nu știu când trebuie să iau startul după el, deși asta s-a mai îmbunătățit puțin față de anii precedenți.
  4. Amândoi am făcut sport în mai multe zile decât de obicei.
  5. Îmi las fardurile pe comodă, nu în sertar, fără grija că singurul meu ruj roșu va ajunge pe fața cui nu trebuie, sau pe oglindă, sau că „mami, biluțele astea se mănâncă?” nu se mai întâmplă. (biluțele fiind pudra perle).
  6. Am descărcat Netflix pentru o lună. Apropo, dacă aveți recomandări de filme și seriale, să-mi ziceți și mie, vă rog.
  7. Duminica trecută am mâncat câte un croissant la micul dejun, cu cafea lângă. În sufragerie, stând tolăniți pe canapea. A fost bun. Da, mănânc ocazional și eu sunt om…

Dacă ne e dor de el? O, da, ne este. Mult. Vorbim însă și ne vedem în fiecare zi (mulțumesc, Whatsapp), ne povestește ce aventuri a avut cu Bubu și Nana, pe unde au umblat și cât de bine învață să înoate.

Cum mă simt eu? E suficient să vă spun că dorm cu perna lui în brațe, dar e în regulă și așa, pentru că știu că lui îi este bine. Mă bucur și sper ca bunicii să fie sănătoși și în putere mulți ani de acum înainte, știu sigur că va prețui momentele astea cu ei.

 

 

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

 

Sursa foto: Pixabay

 

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.