Alegerea grădiniței nu este deloc o decizie ușoară. Ne dorim să găsim locul perfect și educatoarea blândă alături de care copilul nostru să se simtă în siguranță. Când ne dorim ca și alimentația celui mic să respecte principiile noastre, alegerea este și mai grea.

Flavia de la Noi doi și bebe mi-a povestit cum au decurs căutările unei grădinițe potrivite pentru fetița sa atunci când s-au întors în România, și cât de mult a contat meniul zilnic.

Odată cu întoarcerea noastră acasă, ne-am lovit de prima sarcină dificilă, firească până la urmă, din viaţa de părinţi: alegerea grădiniţei potrivite pentru fetiţa noastră. Nu aveam prea multe dubii în privinţa acomodării. O simţeam pregătită pentru acest pas, ştiam că îi place să fie înconjurată de copii, să facă activităţi interesante, să descopere. Avantajul ei consta în faptul că mai fusese deja în colectivitate, deci grădiniţa nu reprezenta o etapă complet nouă.

Iniţial, nu am măsurat suficient dificultatea acestei sarcini, de a găsi grădiniţa potrivită. Aveam câteva criterii pe care ne doream ca grădiniţa să le bifeze: oamenii să fie blânzi, calzi şi dedicaţi; pedagogia să fie în acord cu principiile cu care am crescut-o până la această vârstă; meniul să fie sănătos; structura să fie primitoare; siguranţa şi igienă să nu fie neglijate. Ştiam că nu putem să le avem pe toate, dar speram. Ştiam că trebuie să facem compromisuri, dar nu voiam să compromitem ceea ce am clădit până atunci.

Am văzut mai multe grădiniţe, dar niciuna nu simţeam că întruneşte toate criteriile de mai sus, niciuna nu o simţeam potrivită pentru copilul nostru. Una avea oamenii, pedagogia şi meniul, dar lăsa de dorit din punct de vedere al igienei şi siguranţei. Alta avea meniul şi structura, dar oamenii făceau militărie, nu educaţie. O alta îşi vindea bine structura, meniul şi pedagogia, dar practica le contrazicea discursul. Următoarea era departe de casă, avea structura perfectă, oameni dedicaţi, dar un meniu deloc pe placul meu.

Cineva îmi spunea la un moment dat că, dacă ar avea de ales, ar alege sănătatea emoţională a copilului în detrimentul meniului sănătos. Sunt oarecum de acord, dar mă întreb: de ce să alegem între aceste 2 lucruri esenţiale? De ce să nu depunem toate eforturile necesare pentru a le oferi copiilor noştri ceva mai bun? Mereu am avut încredere că se poate şi am găsit soluţia aproape perfectă pentru noi, grădiniţa care să răspundă tuturor criteriilor noastre.

Am să vă povestesc pe scurt despre mâncare. Nu spun că meniul este perfect, dar este foarte aproape de ceea ce ne doream. Dimineaţa părinţii servesc micul dejun acasă împreună cu copiii. Se doreşte privilegierea timpului în familie la început de zi. La ora 10:00 copiii au o gustare care este adusă de acasă de fiecare copil în parte. Nu aduce fiecare ce vrea, ci în funcţie de recomandările grădiniţei: în primele 3 zile ale săptămânii copiii îşi aduc câte un fruct, în a 4-a zi legume şi în a 5-a nuci şi/sau fructe uscate. Poate vi se pare ciudat ca gustarea să fie adusă de acasă, însă constituie o modalitate de învăţare a unor lucruri practice. De fapt, în timpul primei gustări, copiii învaţă să interacţioneze între ei, să ceară, să ofere, să accepte refuzuri sau să se bucure de ceea ce primesc, exact ca în viaţă. 🙂

Prânzul este gătit în bucătăria proprie a grădiniţei. Părinţilor le este trimis meniul în weekend-ul care precede fiecare săptămână. Acesta este întocmit de un medic nutriţionist în colaborare cu un medic pediatru. Se servesc 2 feluri, ciorbă/supă şi fel principal. De exemplu, supă cremă de dovleac şi mămăligă cu ciulama de ciuperci; supă de chimen şi legume mexicane cu orez şi pulpe de pui; supă de năut şi arpacaş şi varză a la Cluj cu carne de vită, iaurt (exemple din săptămâna în curs). Uneori există şi castraveţi muraţi în meniu, cu care sunt mai puţin de acord, ori combinaţii pe care nu le privilegiem acasă, însă per total meniul este unul echilibrat, care a cântărit foarte mult în alegerea grădiniţei.

După somn, copiii servesc o gustare, grădiniţa o numeşte desert, întotdeauna un fruct. Copiii care rămân mai mult la grădiniţă, până după ora 16:00, primesc o gustare făcută în bucătăria proprie: pastă de sardine cu unt + pâine, pâine cu unt, porumb şi măsline; pâine cu pastă de năut şi ardei, etc. Aproape în fiecare zi, gustarea reprezintă un preparat tartinabil, niciodată patiserii sau alte dulcegării, deci se poate şi fără zahăr ori fără alte preparate nesănătoase.

Aşa cum spuneam mai sus, am avut câteva criterii bine stabilite care au contat în alegerea grădiniţei. Meniul a fost una dintre ele, însă fără a le neglija pe celelalte. Considerăm că am găsit cea mai bună variantă dintre cele pe care le aveam la dispoziţie.

Cred că asta caută de fapt fiecare părinte, grădinița care să îndeplinească cât mai multe dintre cerințele proprii. Legat de alimentație, eu zic să nu faceți compromisuri și să nu acceptați dulciuri procesate sau mezeluri în meniu, gândiți-vă că cei mici acum își formează gusturile iar dependența de zahăr este destul de greu de gestionat.

 

 

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto: Pixabay

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *