Pentru mine la fel ca pentru orice altă proaspătă mămică alegerea medicului pediatru a fost extrem de importantă. Îmi aduc aminte că mi-am dorit să găsesc un medic care să fie alături de mine și de copilul meu, să mă ajute, să mă sfătuiască și mai ales să fie deschis. L-am găsit în persoana doamnei doctor Andreea Manda, Medic Primar Pediatru,  cea care l-a preluat pe Tudor din prima lună de viață și la care mergem și acum când este nevoie.

Am rugat-o pe doamna doctor să-mi răspundă la câteva întrebări legate de diversificare și comportamente alimentare, știu cât este de important pentru orice mamă care se pregătește de acest pas să fie cât mai bine informată. Mie sfaturile primite la vremea respectivă mi-au fost de mare folos, așadar iată mai jos câteva dintre ele:

1. Care este vârsta optimă pentru a începe diversificarea bebelușului?

După vârsta de 6 luni laptele de mamă nu mai poate asigura singur necesarul de energie, macro și micronutrienți.  Diversificarea alimentației, în paralel cu continuarea alăptării,  ar trebui să înceapă atunci când sugarul este pregătit, nu mai devreme de 17 săptămâni (4 luni împlinite) și nu mai târziu de 26 de săptămâni (6 luni împlinite) conform recomandării Societății Europene de Nutriție si Gastroenterologie  Pediatrică (ESPGHAN). Un sugar pregătit este cel care ține bine capul, stă în șezut cu sprijin, deschide gura pentru a accepta lingurița, își controlează impulsul de supt și reflexul  de vărsătura deci poate lua și înghiți  alimente  cu consistență de piure sau date prin sită fină  fără să se înece.

2. Sunt foarte multe informații, cum este mai bine să procedăm diversificare, auto-diversificare?

Dezvoltarea normală a cavităţii orale în vederea mestecării şi înghiţirii de alimente solide înseamnă posibilitatea de a mânca alimente fin granulate, zdrobite, la vârsta de 5-9 luni şi de mânca bucăţi mici de alimente moi, tăiate mărunt sau subţiri şi lunguieţe de tip “finger food”între 8-11 luni.
Diversificarea clasică presupune introducerea de alimente solide cât mai variate, din toate grupele alimentare (legume, fructe, carne, pește, ou, cereale, ulei vegetal), treptat ca şi textura în funcţie de capacitatea sugarului de a mesteca şi înghiţi, iniţial pasat apoi granulat apoi bucăţi.
Autodiversificarea înseamnă introducerea alimentelor solide în maniera în care sugarul duce singur la gură alimente ce pot fi apucate în loc să fie hrănit cu linguriţa de un adult. Are unele avantaje ca acceptabilitatea mai crescută  prin experimentarea mai multor arome şi texturi, punerea la masă cu întreagă familie, favorizarea autoreglării aportului– bebeluşul este lăsat să mănânce cât vrea. Dar această metodă are însă şi riscuri: nu se acoperă în general nevoile nutriţionale (bebeluşul mănâncă predominant legume, fructe cu deficit de calorii şi fier), iar la cei nepregătiţi să mestece (mai mici de 8-9 luni) nu conferă siguranţă în ceea ce priveşte textura cu risc de aspiraţie şi sufocare. Ideală este combinaţia dintre diversificarea clasică şi autodiversificare respectând abilităţile sugarului, interesul lui pentru mâncare şi necesarul de alimente pentru vârstă.

3. Dacă bebelușul este mofturos, cum îl ajutăm să accepte mâncarea?

În cazul unui copil “mofturos” părinţii trebuie să ceară întâi ajutorul medicului pediatru care în funcţie de istoric, de examenul clinic şi rezultatul anumitor investigaţii va determina dacă refuzul alimentelor este consecinţa unor boli sau nu.
În cazul în care copilul este sănătos, atenţia părinţilor şi a medicului trebuie să se îndrepte asupra unui comportament alimentar neadecvat. Pentru a mânca bine, un sugar trebuie întâi să învețe să înghită altceva în afară de lichide, să mestece bucăţile mai mari şi să experimenteze foarte multe arome şi texturi noi. De asemenea, există comportamente normale, condiţionate genetic, care pot fi interpretate ca mofturi cum ar fi că omul preferă gustul dulce și respinge gustul amar și sărat, că după vârsta de 1-2 ani copilul refuză în general alimentele noi (“neofobie”). Dacă părinţii sau cei care îi dau să mănânce nu îi dau timp să înveţe, nu îi respectă ritmul, nu îi respectă preferinţele, momentul mesei devine o experienţă negativă pe care copilul nu şi-o mai doreşte ulterior.

De obicei tulburările sunt uşoare şi se rezolva de la sine la vârstă mai mare, dacă părinţii îi asigura copilului alimente ce acoperă nevoile nutriţionale pentru vârsta sa în combinaţie cu dezvoltarea plăcerii de a mânca-prin joacă, mese atractive,  evitarea presiunii şi anxietăţii legate de mese, evitarea pedepselor sau recompenselor cu mâncare. În cazul celor cu diete restrictive, scădere în greutate, poate fi nevoie de ajutorul unei echipe formate de medicul pediatru, medicul nutriţionist, psihologul sau chiar psihiatrul de copii.

4. De modul în care trecem prin perioada de diversificare depind anumite comportamente alimentare atunci când copilul crește?

Într-adevăr preferinţele şi obiceiurile alimentare formate în primii ani de viaţă au şanse mari să se prelungească de-a lungul întregii vieţi.
Sunt foarte mulţi factori care influenţează acceptarea alimentelor chiar înainte de diversificare: factori genetici și  culturali, expunerea la arome variate prin lichidul amniotic din viaţa intrauterină sau prin laptele de mama în primele luni de viaţă. După diversificare însă, oferta alimentară, preferinţele şi tipul de alimentație al părinților, atmosfera în timpul mesei, experienţele trăite la masă, conştientizarea senzaţiilor de foame sau sațietate au un rol foarte important în dezvoltarea comportamentului alimentar ce se poate menține corect sau incorect și la  vârsta de adult.

Dacă i se oferă, specific vârstei şi necesarului nutrițional, alimente cât mai variate, din toate grupele alimentare, gătite cât mai divers, cu texturi şi arome diferite și este lăsat la vârsta potrivită să se hrănescă singur, când vrea și cum vrea, copilul își va forma un comportament alimentar sănătos. Dezvoltarea unui comportament alimentar sănătos duce la o vârsta mai mare la refuzul alimentelor cu risc de nutriție neadecvată sau la alimentație excesivă cu risc de obezitate.

5. Știu că sunt în creștere cazurile de alergii și intoleranțe în rândul copiilor. Ce anume determină această creștere? Există vreo legătură între alimentația gravidei și apariția acestora?

Conform datelor din 2012 comunicate de Academia Europeană de Alergologie şi Imunologie 1 copil din 3 suferă de alergie şi cifrele sunt în creştere. Relaţia dintre dieta mamei și alergie în copilărie este încă controversată. În prezent se recomandă o dietă echilibrată în timpul sarcinii şi alăptării. Societăţile Europeană, Americană şi Australiană de Alergologie şi Imunologie nu susţin dieta de excludere a alimentelor cu potențial alergizant în sarcina sau lactație pentru că studiile nu au demonstrat că ar preveni alergiile. Societatea Australiană de Alergologie menționează la recomandările din 2016 că un consum regulat de alimente ce conțin acizi grași omega 3 (pește sau ulei de pește) în sarcină scade riscul apariției dermatitei atopice.

Cred că este foarte important un start sănătos în ceea ce privește alimentația, multă răbdare precum și menținerea obiceiurilor sănătoase în familie. Astfel le putem transmite copiilor  principii alimentare corecte care să-i însoțească pe tot parcursul vieții și care să îi ajute să devină adulți sănătoși.

Cu doamna doctor Andreea Manda vă puteți întâlni în cadrul evenimentului Food Revolution Day la Conac din data de 20 mai, unde va susține o prezentare cu tema „Alimentația copilului între 0 și 2 ani”. Detaliile despre înscrierea la workshop vor fi disponibile în curând în cadrul evenimentului.

Sursa foto: Arhiva personală dr. Andreea Manda, Pixabay