Online-ul mi-a oferit de-a lungul celor doi ani de când am blogul și posibilitatea de a cunoaște oameni faini. Pe Cristina Buja probabil că unii dintre voi o cunosc prin intermediul blogului ei FUN Parenting, eu am descoperit-o recent și în altă ipostază.
Am rugat-o pe Cristina să-mi răspundă la câteva întrebări pentru că mi se pare tare interesantă activitatea ei, vedeți mai jos despre ce este vorba.
- Cine este Cristina Buja?
Îmi este greu să mă descriu, ca să fiu cât se poate de sinceră. Nu sunt obișnuită să mă uit la mine, cât sunt învățată să îi ascult pe alții. Sunt psiholog, am o scuză 😊 .
Bun, prin urmare, sunt psiholog. Sunt și mama unui băiat formidabil, David, care de aproape 5 ani mă tot crește. Și mama unei fetițe înger, Emma, pe care o port în suflet și o simt din când în când cum mă îmbrățișează cu aripile ei, să îmi facă viața mai blândă. Sunt și ONG-ist. De mai bine de 11 ani lucrez cu copiii, adolescenții, familiile lor, vârstnicii și voluntarii din cadrul fundației caritabile în care mi-am format profesia pe care o am azi. Am un loc de muncă pe care îl iubesc și care se potrivește ca o mănușă brodată pe sufletul meu.
Și sunt blogger, scriu pe www.funparenting.ro, dintr-o mare pasiune pentru cuvinte și din dorința de a face prin ele, o lume mai blândă pentru copiii noștri.
- Cititorii tăi te cunosc prin intermediul articolelor pe care le scrii pe blogul tău, dar poate nu mulți dintre ei știu că lucrezi ca Manager de Programe în cadrul Fundației Principesa Margareta a României. Ce înseamnă acest lucru?
Înseamnă ”Șefa la proiecte” după cum m-au alintat, la o întâlnire, sponsorii unui proiect 😊. Supervizez buna desfășurare a programelor, scriu propuneri de proiecte și lucrez la dezvoltarea organizației. Asta spus în cel mai simplu mod posibil.
Momentan Fundația Principesa Margareta a României are în desfășurare 6 proiecte, mare parte dintre ele implementate la nivel național:
Proiectul Generații – Centrele Comunității transformă centre sociale de tip after-school în micro-comunități care implică copii, tineri și vârstnici pentru rezolvarea problemelor sociale. Ceea ce deosebește Centrele Comunitare Generații de alte centre de zi este abordarea intergenerațională: activitățile care au loc la centru au ca scop stimularea solidarității și interacțiunii între generații, schimbul de valori și cunoștințe între cei tineri și cei varstnici.
Centrul Comunitar Generații a fost primul proiect pe care am lucrat, până am intrat în concediu de creștere copil. Este locul meu de suflet, aici am avansat de la voluntar, la asistent social, la psiholog și apoi coordonator de centru.
Fondul Special pentru Copii este un program național de asistență socială și acces la educație în sprijinul copiilor aflați în situații de viață foarte dificile. Practic acordăm ajutor financiar concret, pe o perioadă determinată, copiilor și tinerilor aflați în situații dificile de viață și acordăm granturi ONG-urilor locale care acționează pentru protecția și susținerea copiilor din comunități mici. Timp de 4 ani am coordonat acest program.
„Școala Generații – Prevenirea abandonului școlar prin implicarea comunității” este cel mai nou proiect al fundației. Scopul este de a dezvolta sistemului educațional românesc prin măsuri destinate deopotrivă preșcolarilor, elevilor, părinților acestora cât și personalului didactic, vizând zona de circumscripție a Școlii Gimnaziale nr.153 și Grădiniței Colț de Rai, din București, Sector 6.
”Cauza mea” este despre pasiunea fiecăruia de a face bine. Cauza Mea este un mecanism simplu prin care oricine poate ajuta copii buni, dar săraci, care vor să meargă la școală. Mai mult de atât fiecare poate învăța cum să contribuie la o lume mai bună, urmând ghiduri simple care vor produce un impact în comunitate. Detalii despre cum te poți implica sunt aici.
Programul Tinere Talente susține și promovează tineri artiști talentați din familii cu venituri mici, care nu-și pot dezvolta talentul din cauza lipsurilor materiale și financiare. Timp de 2 ani am coordonat acest program care m-a adus atât de aproape de muzică și de artă. Este un proiect fantastic!
Telefonul Vârstnicului este prima linie telefonică gratuită dedicată vârstnicilor. La numărul de telefon 0800 460 001, persoanele vârstnice primesc sfaturi și sunt îndrumate de operatorii specializați în asistență socială ai fundației.
- Cât de greu este să coordonezi proiectele Fundației?
Nu-i greu pentru că am colegi care iubesc tare mult ceea ce fac și sunt și buni la asta. Nu înseamnă că este simplu și lipsit de provocări.
Ce îmi pare greu în schimb, este să fii și mamă, și angajat cu normă întreagă, să ai și un blog și să mai vrei timp și pentru femeia din tine. N-am o rețetă magică pentru asta. Încă mai caut 😊 !
- Cum alegeți cazurile pe care le susține Fundația?
Fiecare proiect are o metodolgie de lucru, testată și tot ajustată în timp și fiecare coordonator se asigură că o respectă. Selecția beneficiarilor diferă de la un proiect la altul. Ce rămâne constant este faptul că aceste cazuri sunt verificate cu atenție de către colegii mei, să ne asigurăm că îi sprijinim exact pe cei care au nevoie.
- Care este cel mai frumos proiect în care ai fost implicată?
Mi-e imposibil să răspund clar la această întrebare. Am lucrat pe aproape toate proiectele fundației și pe unele care s-au închis momentan. În fiecare proiect am avut ceva care mi-a plăcut, la fel cum au fost și greutăți și dureri.
Îmi amintesc cu drag de ziua în care s-a angajat o tânără care nu reușea să își găsească de muncă, pentru că trăise în centre de plasament și culoarea pielii nu prezenta o garanție. Am fost cu ea la interviu să le spun că nu e singură și că noi credem în ea. A fost angajată. Îmi amintesc de întâlnirile de grup cu tinerii postinstituționalizați când vorbeam cu ei despre orice aveau nevoie să audă dintr-o familie, despre igienă intimă, despre relații, despre sex, despre prieteni, despre viață. Sunt taberele pe care le-am făcut pentru copii și pentru tineri, de unde mă întorceam epuizată, dar fericită că pentru ei am putut să fac ce nu am avut pentru mine, o tabără plină de distracție și amintiri bune de păstrat în suflet. Este râsul tinerilor artiști după fiecare concert unde își lăsau o parte din ei și reveneau apoi să analizeze pe unde eu greșit și ce era altfel de făcut. Și mai sunt multe.
Da, nu știu să îți spun un singur proiect. Dar știu că cel mai frumos și cel mai greu mi-a fost să lucrez cu tineri postinstituționalizați (care proveneau din centre de plasament). Îmi doream o lume mai bună pentru ei. Încă îmi doresc. Între timp am aflat că o lume mai bună se face cu fiecare dintre noi fiind mai bun. Transmitem ceea ce suntem, așa că la asta ar trebui mai întâi să ne uităm, la noi, să ne lăsăm să fim mai buni și să ne învățăm copiii același mod de viață.
Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici
Sursa foto: rawpixel on Unsplash