Zilele trecute în timp ce încercam să fac ordine prin camera lui Tudor, am găsit cutia în care păstrez lucrurile lui de când era bebeluș: hăinuțele cu care l-am scos din maternitate, combinezonul, prima lui păturică, prima jucărie de pluș și amprentele mânuței și a piciorului.

Eu nu sunt genul foarte emotiv, dar de când îl am pe el, totul s-a schimbat. Stăteam pe marginea patului cu lucrurile în brațe și a început să mi se deruleze prin fața ochilor tot filmul, de când am aflat că sunt însărcinată și până acum. Mi-am adus aminte cât de mic era (cred că am avut pisici mai grase și mai lungi decât a fost el la naștere), mi-am adus aminte senzația pe care am avut-o în momentul în care, după naștere l-am văzut prima dată: avea fața rotundă și mă privea doar cu un ochi deschis. Mi s-a părut cel mai frumos copil din lume și m-am gândit că sunt cea mai norocoasă mamă din lume.

Nu m-am temut nici o clipă că nu mă descurc cu el, nu mi-a fost teamă să-i fac baie din prima zi când am ajuns acasă, deși era mic și fragil. Am învățat cu el și am crescut cu el. Mi-a fost greu? Da, mi-a fost, la fel ca oricărei proaspete mame. Nopți nedormite și mai ales 4 luni de colici. Plângea atât de tare și se strângea de durere încât nu mai știam ce să îi fac. Sufeream și eu lângă el și încercam toate metodele de calmare de la cele vechi, băbești cu cârpa caldă pe burtică, până la plimbatul cu mașina sau soluții anticolici pe bază de simeticonă. Nu prea funcționau…

Studiile legate de colicile bebelușului nu sunt foarte elaborate și părerile sunt împărțite: durează până i se maturizează sistemul digestiv, mai toți trec prin asta dar mai contează și răspunsul lor la durere, e important ce mănâncă mama și multe altele. Eu îmi aduc aminte că mâncam aproape exclusiv supă și legume fierte cu carne fiartă…așadar asta cu alimentația mamei dacă stau acum și mă gândesc, nu prea a avut fundament. Cu toate că atunci aș fi mâncat și pietre doar să nu-l mai văd cum urlă de durere. Cum sfaturile cele mai bune au venit (și vin) de la medicii în care eu am încredere, pediatrul nostru ne-a mai oferit o soluție care spre bucuria mea a început să contribuie ușor, ușor la ameliorarea durerii: administrarea de probiotice.

Știam că ele previn apariția tulburărilor digestive în timpul unui tratament cu antibiotic sau în călătorii, dar nu știam că pot fi administrate și bebelușilor atât de mici.

Ne-a fost recomandat Baby Jarro Dophilus pentru că formula sa pudră permitea administrarea în timp ce Tudor sugea și am aflat că pe lângă faptul că ajută la echilibrarea florei intestinale, poate stimula producerea lactazei, enzima care ajută la metabolizarea lactozei. Treptat episoadele de plânset de durere au mai scăzut ca durată și intensitate și am continuat cu probioticul până s-au calmat colicii complet.

Privind în urmă, cred că a fost cea mai grea perioadă a mea ca proaspătă mamă, mă simțeam complet neputincioasă în fața durerii lui. Începusem să mă pregătesc sufletește pentru o perioadă mult mai lungă de până la 6-7 luni, auzisem povești cu bebeluși care au suferit de colici chiar și la începutul diversificării. N-a fost să fie așa, mă bucur pentru că am scăpat mai repede, deși mi-aș fi dorit ca Tudor să nu treacă deloc prin asta. Mi se mai strânge puțin inima și acum când scriu, ca dovadă că orice durere cât de mică a propriului copil îți rămâne în suflet.

Eu mi-aș dori ca durerea provocată de colici să fi fost singura din viața lui, dar cred că dorința asta este aceeași pentru toate mamele, nu-i așa?

Articolul este realizat cu sprijinul Secom, experiența mea personală cu probioticele a arătat că acestea pot ajuta chiar și în cazul celor mici sau foarte mici. Consultați-vă însă întotdeauna cu medicul pediatru înainte de a administra orice supliment, este un aspect foarte important de care este bine să țineți seama.

 

 

Dacă vă plac articolele de pe blog și doriți să fiți la curent cu noutățile, puteți să urmăriți și pagina de Facebook a acestuia.

 

 

 

Sursa foto: Pexels
  1. Si băiețelul meu a avut colici până pe la 5 luni și jumătate. Nici la el nu mai funcționa nimic.
    De Baby Jarro Dophilus am aflat abia la al doilea copil. Ni l-a recomandat pediatrul atunci cand ne confruntam cu episoade de constipatie. Norocul nostru că a doua oară colicii ne-au cam ocolit. 🙂

    • 5 luni și jumătate? Wow! Cred că a fost tare greu…La noi Baby Jarro Dophilus a funcționat pentru ameliorarea durerilor, mie mi se pare un produs foarte bun. Probabil eficența lui vine din faptul bacteriile benefice pe care le conține sunt însoțite și de fibre.

  2. Si Andrei are sensibilitate la lactoza, sunt curioasa daca l-ar ajuta si pe el. Am sa intreb medicul. Multumesc pentru idee 🙂

  3. Și Sara a luat Baby Jarro Dophilus o perioadă scurtă. Noi suntem mari fani Secom. De exemplu, Sara cere mereu porție dublă de Cod Liver Oil, așa că în loc să îi dau o linguriță, îi dau două jumătăți. 🙂

    • Ce tare e Sara! Da, Secom are produse bune, nouă ne-a mai recomandat pediatrul ceva pentru perioadele când Tudor era răcit, îmi scapă acum numele. A reacționat bine și la produsul respectiv, parcă a trecut mai ușor răceala.

  4. Trebuie sa recunosc ca noi am avut noroc si colicii nu ne-au dat batai de cap. Insa aud deseori mame plangandu-se de problema asta, asa ca am notat recomandarea ta ca sa o dau mai departe! 🙂

  5. Si la noi au fost probleme, dar dupa ce am citit ingredientele catorva potiuni magice anti-colici, am renuntat sa le administrez/cumpar.
    Bine ca am scapat 🙂

  6. Noi am avut noroc ca ne-au ocolit colicile sau ne-au vizitat mai rar. Atunci nu ma panicam foarte tare, dar azi nu stiu ce as face daca as avea un bebelus si m-as confrunta cu aceasta problema. Notez Baby Jarro Dophilus 🙂

  7. Copiii mei nu au avut colici, așa că nu pot decât să imi imaginez cam care ar fi situatia in care o mama se afla. Nu stiu cum s-a intamplat, ce-am facut, dar etapa asta am sarit-o 🙂 Oricum, rabdare, ca trece! Asta stiu de la prietenele mele

  8. A mea, cea mare, a urlat în fiecare noapte pana pe la cinci luni. Eram disperată! Am încercat tot ce mi s-a recomandat dar nimic nu o calma. La ceilalți doi copii am stat cu frica-n sân dar nu au avut, din fericire. Mi se pare dureros plânsul unui bebeluș atât de mic și cel mai rau e sentimentul de neputința pe care îl ai când vezi ca nu ai ce sa-I faci. La vremea aia nu știam de minunea asta de la Secom dar o sa țin minte.
    Te imbratisez! Sanătate lui Tudor !

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *