Pe Ilinca Vasile am cunoscut-o acum mulți ani, când preda un curs de Pilates la sala de sport pe care o frecventam. Mi-a plăcut pentru că avea energie pozitivă pe care o împărțea cu drag cu noi în timpul orei așa că plecam întotdeauna veselă de la cursul ei.

Am redescoperit-o de curând în postura de psiholog dar și de antrenor la Revvolution, conceptul care îmbină nutriția cu sportul și consilierea psihologică. Relația noastră cu mâncarea este complexă iar rolul unui psiholog mi se pare extrem de important în lungul drum de obținere și menținere a unui stil de viață sănătos. Cred că uneori avem nevoie de sprijin pentru că nu este ușor să înțelegem și să acceptăm că de fapt în spatele unei farfurii cu mâncare se pot ascunde alte lucruri…

Iată mai jos un scurt interviu cu Ilinca, vă invit să aflați câte ceva despre legătura dintre mâncare și minte, despre diete minune și despre importanța sportului pentru noi dar și pentru cei mici.

 

 

  1. Cine este Ilinca Vasile? Povestește-ne puțin despre tine.

De fiecare dată când mi se pune această întrebare îmi năvălesc în minte cele mai felurite replici. Și tot de fiecare dată încerc să dau cel mai simplificat răspuns, care să cuprindă ce este crucial despre mine. Sunt psiholog și instructor de fitness. Îmi petrec zilele jonglând între corpul fizic și cel psihic, mental și emoțional. Complexitatea corpului și psihicului uman îmi stârnește în permanență curiozitatea. Iar acest lucru este pentru mine un indicator al satisfacției profesionale .

 

  1. Cât de important este sportul în viața noastră dar și a copiilor?

Sportul vine la pachet cu o sumedenie de beneficii, fie că este vorba de noi, ca adulți, fie de copii. Printre aceste avantaje se numără: la nivel general – un tonus fizic și psihic mai bun (tot ceea ce ține de abilitățile și capacitățile fizice și psiho-emoționale); la nivel particular – un grad ridicat de energie (o sănătate mai bună), îmbunătățirea contactului cu propriul corp, construirea și amplificarea unor abilități motrice, creșterea încrederii în sine și în propriile competențe; învățăm să câștigăm, dar și să pierdem, dezvoltăm capacitatea de amânare a gratificării; în sporturile de echipă descoperim cum să cooperăm cu ceilalți pentru atingerea unui scop comun, să susținem, să încurajăm, să ne depășim anumite limite… și lista poate continua.

Importanța sportului în viața noastră e dată tocmai de atenția pe care noi înșine o acordăm fiecărui beneficiu în parte și de felul în care aceste câștiguri vin în întâmpinarea principiilor noastre de viață. Dacă, de exemplu, una din valorile esențiale după care îmi ghidez viața este sănătatea, atunci cu siguranță voi găsi o modalitate prin care să introduc activitățile fizice în rutina vieții, desigur, pe lângă toate celelalte măsuri concordante cu această valoare a mea. De obicei este vorba de un cumul de decizii pe care le luăm în jurul aceleiași valori.

 

  1. De ce nu funcționează dietele minune din perspectiva unui psiholog?

Pentru că pierdem din vedere esența, profunzimea noastră. Râcâim un pic la suprafață, ne amăgim cu rezultate rapide și fără consistență.

Îmi place să reamintesc de fiecare dată când am ocazia – și o voi face și de această dată, că schimbările de lungă durată necesită timp, efort voluntar, răbdare și perseverență. Procesul de schimbare, fie el fizic, fie psihic, este un proces de multe ori anevoios. Atunci când ajungem să apelăm la diete minune este clar că ceva în interiorul nostru nu funcționează în parametrii cei mai sănătoși. Înfometarea, restricțiile alimentare drastice pe perioade scurte, ingerarea de diverse pastile, ceaiuri sau alte substanțe care ”grăbesc” procesul de slăbire sunt comportamente autoagresive. Este necesar să descoperim care sunt mecanismele interioare care ne-au adus în prezent la un astfel de comportament, să ne uităm către înăuntru, să ne punem întrebări, ca mai apoi să căutăm în locurile potrivite, soluții funcționale și sănătoase.

 

  1. Există o mare legătură între mâncare și minte. Cât de important este să mâncăm conștient?

Aș putea spune ca partea de conștientizare este cea mai importantă. Ea ne ajută să fim în contact cu corpul nostru și cu efectele pe care alimentele le au asupra trupului, să fim mai conștienți de semnalele transmise de organism atunci când se instalează senzația de foame și cea de sățietate etc. Mâncatul conștient este un mecanism prin care putem observa cu ușurință când o mâncare anume ne provoacă disconfort sau plăcere, cum ne simțim în timp ce mâncăm dar și după, în ce momente alegem să ne hrănim, ce fel de instrument este hrana în viețiile noastre – este o ustensilă bună pentru a supraviețui sau o folosim și în alte feluri? A fi prezenți în timp ce ne hrănim poate fi și un exercițiu eficient de introspecție. Putem afla multe despre noi, depre relația cu noi înșine și cu ceilalți doar prin simplul fapt de a privi, ca martor, obiceiurile noastre legate de hrană.

 

  1. Care este recomandarea ta pentru cineva care dorește sa-și schimbe stilul de viață? Care sunt primii pași?

Să înceapă cu un minim proces de autocunoaștere. Să afle ce se întâmplă înăuntrul său, care este/sunt motivul(le) pentru care își dorește această schimbare, să-și pună întrebări, să acționeze conștient. Să fie realist(ă) și onest(ă) cu el/ea însuși/însăși. Să realizeze că poate cere ajutorul și în același timp să înteleagă că responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă în propria viață și întreg procesul de schimbare este la ea/el. Cred cu tărie că de aici pornește orice experiență transformatoare sănătoasă.

 

 

 

Sursa foto: Ilinca Vasile, Revvolution

    • Cu drag! Eu am învățat multe în cursul de psiho-nutriție pe care l-am urmat, am învățat în primul rând să nu mă judec și să nu-i judec nici pe alții. Am învățat că nu trebuie să privim farfuria ca pe un dușman dar nici nu trebuie să o folosim pentru a ne alimenta de fapt sentimentele și trăirile. Bineînțeles că un curs nu se compară totuși cu studiile unui psiholog, de aceea am rugat-o pe Ilinca să mă ajute. Sper ca mesajul ei să ajungă la cât mai multă lume, este important să conștientizăm ce înseamnă pentru noi mâncarea.

  1. Adevărul este că eu nu mănânc de foame 🙂 . Nu mi-ar fi foame decât la 3 zile. Eu mănânc de poftă… Bine că am pofte sănătoase de regulă.
    De regulă, am spus. Nu *zi de zi*. 🙂 🙂 🙂
    Și da, iubesc sportul.

    • Poftele sănătoase sunt bune 🙂 iar celelalte fac și ele parte din viața noastră nu putem să le ignorăm complet, totul e să fie cu măsură. Eu cred sincer că cel mai important este să ne găsim echilibrul iar pentru asta trebuie să privim în noi… Sportul este extraordinar, eu nu mi-aș închipui viața fără el.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *