Alături de carbohidrați (despre care am scris aici ) și grăsimi, proteinele fac parte din grupa macronutrienților, adică acei nutrienți de care avem nevoie în fiecare zi în cantitate mare pentru o bună funcționare a organismului nostru. Sursele de proteine sunt numeroase și o să vă povestesc despre ele mai jos. Ceea ce vreau să subliniez de la început este faptul că eu am ales să am în alimentația mea atât proteine de origine animală cât și vegetală, nu exclud nici o variantă și consider că pentru mine acesta este echilibrul perfect.

De ce sunt proteinele atât de importante? Pentru că sunt practic cărămizile din care noi suntem construiți, au rol în creșterea și repararea țesuturilor, au rol de transport (hemoglobina transportă oxigenul), îndeplinesc funcții hormonale (insulina este o proteină), au rol de protecție (anticorpii sunt proteine), etc.

Proteinele sunt formate din lanțuri de aminoacizi, aceștia clasificându-se în trei grupe: esențiali( pe care organismul nostru nu-i poate sintetiza singur așadar avem nevoie de aport din hrană), ne esențiali ( ne descurcăm să-i producem singuri) și condiționat esențiali ( aceștia din urmă devin esențiali în anumite condiții, cum ar fi de exemplu în perioada de creștere la copii).

În ceea ce privește sursele de proteine, acestea pot fi de origine animală sau vegetală, cu precizarea că doar cele de origine animală conțin toți aminoacizii esențiali în cantități suficiente. Sigur că și proteinele de origine vegetală au rolul lor însă nu pot forma alimentul complet din punct de vedere al aminoacizilor conținuți decât în combinații cum ar fi soia și orez, năut și bulgur sau linte și bulgur, etc.

Dintre leguminoase și legume, cele mai bogate în proteine sunt lintea, năutul, fasolea, mazărea, broccoli, soia, spanacul.

Consider că datorită biodisponibilității mari a proteinelor de origine animală, acestea trebuie să se regăseasescă zilnic în dieta mea: lactate fermentate, ouă, pește, carne, exact în ordinea aceasta. Nu sufăr dacă trece o săptămână sau mai multe fără să consum carne, în schimb lactatele fermentate și ouăle nu îmi lipsesc. Apreciez în egală măsură și proteinele din leguminoase, supa cremă de linte și năutul în diferite combinații stau destul de des pe masa familiei mele.

Cred că se poate trăi fără proteine de origine animală, însă pentru a avea aportul corect de aminoacizi esențiali cred că în acest caz trebuie să mănânci oarecum științific. Adică foarte bine calculat și măsurat pentru a preveni carențele. Mie personal mi se pare un lucru destul de dificil de pus în practică, cu toate că sunt absolut convinsă că sunt oameni care pot. Sunt sportivi de performanță care sunt vegetarieni și care obțin rezultate uimitoare. Mai cred însă că aceștia iau și suplimente proteice sub diferite forme, pentru că altfel nu cred că se poate. În ceea ce-i privește pe copii aici sunt de părere că alimentația lor trebuie să fie completă, proteinele de origine animală nu ar trebui să lipsească din alimentația lor. Sigur că sunt și copii care refuză din start consumul cărnii, pur și simplu nu acceptă gustul, însă mănâncă fără probleme pește, ouă, brânzeturi, etc. și acestea ar trebui să se găsească în meniul lor zilnic.

Nu emit judecăți legate de alegerile alimentare pe care le fac cei din jurul meu, consider că fiecare are dreptul să decidă ce și cum mănâncă, dar pentru că am auzit multe în ultima vreme, cred că decizia ar trebui să fie bazată pe cunoașterea propriului corp și a a proceselor metabolice și nu pe faptul că un curent este la modă. Și spun asta pentru că ultimul lucru auzit legat de dietă este de la mama unei adolescente de 16 ani, adolescentă care a decis să devină raw vegană pentru că așa este o vedetă pe care ea o admiră. Aici lucrurile devin puțin delicate și problema cred că trebuie abordată cu atenție, adolescența este o perioadă fragilă dacă pot să-i spun așa.

Cam aceasta ar fi pe scurt opinia mea despre proteine. Recunosc că aceste articole mi se par puțin mai dificil de scris pentru că nu doresc să transform blogul în site științific și să pun în el informații prea tehnice ci mai degrabă să transmit părerile și experiențele proprii.

Vă doresc să alegeți înțelept și să aveți grijă de sănătatea voastră și a copiilor voștri!

 

 

 

 

 

 

 

Sursa foto: Pixabay

  1. Eu sunt plecata din tara si pediatrul nostru are alta parere: baza sa fie legumele, zilnic sa fie si ceva crud. Proteinele cat mai diverse dar carnea doar 2-3 mese pe saptamana. Nu recomanda zahar (si a atras atentia de evitat supermarketul si cu mare atentie ca peste 70% din produse au zahar) si a sugerat ca putem face o prajitura in weekend si e suficient. A zis ca nu e deacord cu gustarile, 3 mese la copii ar fi suficient (5 -6 mese pe zi doar la bebelusi…) dar sa consumam divers, cat mai divers.

    A, si are familii ca si noi, care nu au intrat in farmacie niciodata. Asa ca … ii dau dreptate.

    • Intenția mea nu a fost să fac o pledoarie pentru consumul de carne ci să explic de ce este important ca proteinele de origine animală (de la ouă la carne) să facă parte din alimentația noastră. Sunt perfect de acord ca trebuie să mâncăm diversificat, iar pentru copii ca și importanță eu vad așa: carbohidrați de bună calitate, legume și fructe(cum spui și tu preponderent crude), proteine( alternativ de origine animală și vegetală) și grăsimi de calitate. Asta cu zahărul ascuns și cu cititul etichetelor face și obiectul unora dintre campaniile pe care le desfășor pe blog, încerc cât de mult pot să transmit ideea că este important să învățăm să citim etichetele și să alegem produse cu cat mai puțini aditivi și cât mai puține zaharuri adăugate. Și treaba cu prăjitura în weekend este excelentă, din câte îmi aduc aminte cam așa mâncam și eu când eram copil. Cred că mi-ai mai scris despre pediatrul tău și altă dată, e minunat că ai găsit unul echilibrat și care atrage atenția asupra pericolelor ascunse în mâncarea procesată. Au început și în Romania să fie ceva mai atenți la aspectul ăsta.

  2. si o mica corectie, pt ca am citit, cautat pe net: spanacul are f. putine proteine (2.9gr la 100gr). La fel de mult cat si brocolli, urzicile, sau frunzele de papadie etc. Asadar si o alimentatie cu preponderenta vegetala aduce proteine si diverse.

    • Da, și unele legume conțin proteine, mai multe sau mai puține cantitativ. Kale de exemplu știu că este mai bogată, dar la noi nu am văzut în piață, n-am scris despre ea pentru că nu știu dacă e disponibilă pe undeva.
      Eu zic că nu trebuie să neglijăm nici o grupă alimentară și cum spuneai și mai devreme cu cât mai diversificat cu atât mai bine.

    • Nu trebuie să fii musai fan carne, proteine se găsesc și în alte produse de origine animală dar și vegetală. Diversificat este cuvantul cheie.Eu am perioade în care nu consum deloc carne, nu simt nevoia, dar ouă, pește și lactate da. Și mă bucur pentru că lui Tudor îi place lintea 🙂

  3. Eu consider ca trebuie sa existe un echilibru in consumul de proteine pt ca nici consumul lor in exces nu ne face tocmai bine. Eu nu sunt mare fan carne. In schimb, imi place pestele. Nu ma dau in vant nici dupa branzeturi. Cu feta ma impac bine.
    In alimentatia fetitei optez pt 5 pranzuri/sapt cu carne si 2 fara. La cina exclud carnea, dar nu si oul in preparate sau branza. Incerc ca o zi pe sapt sa fie de vegetale.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *