Legat de meniul nostru de Paști, încep direct cu o mărturisire: nu pot să mănânc miel. Nu pentru că mi-ar face rău carnea ci pentru că efectiv mă gândesc la cât de drăgălaș este animalul. Pur și simplu nu pot, deși paradoxal, de la o pastramă de oaie cu mămăligă și mujdei nu mă dau la o parte. Mi se pare mie că oaia nu-i ca mielul, ce să zic 🙂 …și tot în categoria asta intră și iepurele și căprioara- acum pe bune, să-i mănânc pe Bugs Bunny și Bambi ?

Cu toate astea nu am nici o dilemă legată de curcan sau porc sau vită și nu, nu mă întrebați ce cred despre vițel, vă rog! În fine, cred că fiecare dintre noi are dreptul să aibă păsărele, mai multe sau mai puține după caz.

Acum că am terminat cu mărturisitul, recunosc că de fiecare dată de Paști aleg să pregătesc ceva la felul doi în funcție de inspirație, chef de bucătărit și care totuși să nu fie extrem de greu de digerat sau foarte diferit de meniul săptămânal. Anul acesta am hotărât să fac antricot de vită la grătar, știu eu o măcelărie turcească sau arăbească undeva pe Ritmului unde au o carne excepțională. Nu știu cum o pregătesc, ce tehnică folosesc, dar este atât de fragedă și moale că ți se topește în gură. Câteva minute pe grătar și este perfectă! Lângă ea m-am hotărât să pun sparanghel, n-am gătit niciodată până acum așadar e timpul să încerc iar pentru salată sper să mai găsesc untișor și spanac fraged în piață. Langă ele o să pun niște ceapă și roșii cherry și gata, am salata perfectă. Dacă nu mai găsesc verdețuri fragede, alternativa este o salată din morcov tăiat fâșii cu castravete și semințe de susan (Fâșiile le fac folosind un peeler).

Ouăle și pasca le voi pregăti împreună cu mama, avem noi așa o tradiție de când eram copil, să o ajut sâmbata să le vopsească și tot sâmbăta să coacem pasca. Face mama cea mai bună pasca ever și nu vă mint! Apropo de ouă, anul acesta vreau să încerc să-l implic și pe Tudor și mă rog să mai avem ce vopsi 🙂 . Dacă nu vă arăt poze cu ouă înseamnă că au suferit mult și nu vor să stea la poză…

Acum că am terminat cu tradiționalul și mai puțin tradiționalul, să ajungem și la capitolul dulciuri: Buni va pregăti sper, ceea ce eu numesc „Călcâiul lui Ahile” pentru mine și anume Albă ca Zăpada. Prăjitura asta se bate cu înghețata pentru locul I în topul preferințelor mele. Acum să nu vă închipuiți că devalizez totuși jumătate de tavă, dar nu mă pot opri chiar la o singură felie. Când știu că este în meniu, cu greu am răbdare să aștept să treacă ceva vreme de la masa principală astfel încât prăjitura să fie o gustare…mai substanțială. Iar ca sa fiu sigură că m-am săturat, îmi iau și la pachet pentru micul dejun de a doua zi și pentru prima gustare a zilei.

Cam asta avem noi pe listă anul acesta, eu una abia aștept, pentru că suntem extrem de norocoși să avem ambele perechi de bunici în București și putem să fim împreună cu toții. Vom adăuga la asta și ceva mișcare, plimbare pe jos cel mai sigur, să admirăm și grădinile cu flori ale vecinilor din cartier dar și întâlniri cu prietenii. La urma urmei Sărbătorile sunt totuși mai mult decât mâncare, nu?

 

 

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile, puteți să urmăriți și pagina de Facebook a blogului.

Sursa foto Pixabay

  1. Pe cuvântul meu de onoare că suntem surori din mame diferite. Nici eu nu pot mânca miel, iepure și căprioară, deși alte feluri de carne mănânc fără probleme. Și la fel și soțul (cică nu strică Dumnezeu două case), prin urmare și la noi tot o friptură de vita probabil, un stufat de pui și un drob de pui se vor afla pe masa de Paști. Iar desertul meu preferat, care îmi aduce aminte de copilărie, și pe care doar mama îl face perfect, este…. Ai ghicit: Albă ca Zăpada!

    • 🙂 Nu pot să cred! Ce mă bucur că nu sunt singura, eu am impresia că toți prietenii mă privesc puțin strâmb când spun că nu mănânc animale dragălașe 🙂 . Trebuie să ne întâlnim să facem schimb de…Albă ca Zăpada 😉

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *