Augmentarea mamară a fost și este în continuare un subiect de discuție printre doamne și domnișoare. Cu toate că unele aleg să facă pasul acesta „foarte mare” din anumite motive, eu cred că lucrurile pot sta și altfel. Să rezolvi decent o problemă de ordin estetic care te deranjează poate fi un lucru foarte bun, atâta vreme cât nu implică riscuri pentru sănătate.

Am o prietenă care a trecut acum câțiva ani printr-o operație de augmentare mamară, implantul este bine ales pentru constituția ei (adică nu apar întâi sânii și după 5 minute și ea 🙂 ) și pentru că și eu am avut la vremea operației ei multe întrebări, am rugat-o să povestească pentru cititoarele blogului cum a decurs totul și care au fost motivele pentru care a ales să o facă.

 

  • De ce te-ai hotărât să faci pasul ăsta?

M-am născut hotărâtă să fac pasul ăsta 🙂 . Mi-am dorit dintotdeauna să am sâni…nu să am sânii mai mari, să am sâni.

Încă din adolescență mi-am dorit asta, din momentul în care am văzut că imaginea din oglindă nu corespunde cu imaginea pe care o aveam eu despre mine. Ciudat este totuși că am așteptat până la vârsta de 30 de ani ca să fac acest pas, în mare pentru că nimeni nu m-a susținut în acest demers, în sensul că toți apropiații îmi spuneau că nu am nevoie, că nu are sens, etc. Am avut însă mare noroc cu iubitul meu, care mi-a spus franc “ Dacă iți dorești atât de mult, de ce nu o faci?” În 3 luni eram operată.

 

  • Ti-a fost teamă?

Nu, nu mi-a fost teamă. Poate pentru că mi-am dorit foarte mult, dar trebuie să recunosc că am și o doza mai crescută de “sânge rece” , ceea ce m-a ajutat. Teama a fost că poate nu iese totul așa cum îmi imaginasem eu, și aici am avut ceva “discuții” cu medicul înainte de intervenție, pe tema mărimii implanturilor. Ca orice femeie ce nu a avut sâni, eu mi-am dorit un implant mai mare, dar la sfatul medicului am ales marimea ideală, 375 ml. Și spun sincer că medicul avea dreptate. Ca și mărime a cupei, am trecut de la marime A, la un C. Am avut o temere și legată de tot ce înseamnă efecte adverse: capsula contractară(când corpul respinge implantul, sânii se inflamează și se întăresc-moment în care se intervine și se scot implaturile), infecțiile, etc, dar nu am avut nici o problemă.

 

  • A fost dureros?

Deloc! În trei zile eram la birou. Pentru mine chiar a fost ciudat să văd că durerea fizică era asemănătoare cu cea a unei febre musculare. Nu am avut nevoie de calmante, dar probabil că aici mai ține și de structura fiecăruia dintre noi, de rezistență.

 

  • Cât a durat recuperarea?

Asa cum îți spuneam mai devreme, eu m-am recuperat extraordinar de repede, mai greu a fost în primele 3 zile, când am avut nevoie de puțin ajutor, și ulterior până am “scăpat” de tuburile de dren. În total cam 10 zile. După această perioadă însă, am avut 3 luni de zile în care am fost nevoită să port o bustiera compresivă (și foarte inestetică zi și noapte). Aici a fost puțin mai complicat, deoarece era tare incomodă, dar a meritat din plin, rezultatul fiind cel așteptat.

 

  • Cum te-ai simțit după ce ai făcut operația?

Completă! Este incredibil ce efect a avut asupra psihicului meu, mi-a crescut foarte mult încrederea în mine, asta am simțit-o și eu și cei din jurul meu. Culmea este că apropiații nici nu au știut de intervenție, dar au perceput „schimbarea” mea de atitudine.

Fizic, nu este sesizabil, în sensul că cine mă vede nu își poate da seama că am implant, eu nefiind genul de femeie care se „expune” prin imbracaminte…Dar, efectiv am primit un „Boost” de încredere în mine, chiar dacă nu se văd, eu știu că îi am… 😉

 

  • Există contraindicații?

Deși nu sunt încă mamă, prima intrebare adresată medicului înainte de intervenție a fost dacă voi putea alăpta. Răspunsul a fost da, fără probleme.

Contraindicații sunt în perioada imediat următoare intervenției: nu ai voie să faci efort-nici nu prea poți, nu ai voie să te expui la soare și cel mai rău, nu mai poți să dormi pe burtă (era poziția mea preferată și aici am suferit din plin).

Ce rețin din discuția cu medicul ar mai fi faptul că nu voi putea face niciodată o mamografie. Ecografie mamară da, dar mamografie nu pot face, asta ar fi o contraindicatie…

 

  • Protezele sunt pe viață sau trebuiesc schimbate la un moment dat?

Protezele sunt garantate 10 ani ca și material, eu având proteze de ultimă generație. Este necesară schimbarea lor doar în situația în care apare o complicație, sau dorești un alt implant de o mărime diferită. Aici am avut încredere în ceea ce mi-a recomandat medicul, și nu am greșit.

 

Ei bine, eu cred că orice intervenție chirurgicală trebuie tratată cu multă seriozitate și analizate absolut toate riscurile. Dacă dacă acestea sunt minime și chiar ne dorim să rezolvăm o problemă de ordin estetic, de multe ori rezolvarea acesteia poate să însemne mult pentru încrederea în noi. Îi mulțumesc prietenei mele pentru curajul de a scrie!

 

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici

Sursa foto: Pixabay

 

  1. După un an plus de alăptat, mă gândesc să fac și eu pasul acesta. Dar nu mă încântă deloc perioada de recuperare în care ai mai multe restricții. Sper că, prin sport, să își revină cât de cât și sânii mei :p

    • Eu o admir pe prietena mea pentru curaj, mai ales că știu că nu a făcut lucrul ăsta din dorința de a ieși în evidență ci pur și simplu pentru a corecta. Cred că tonusul mai poate fi corectat prin sport după alăptare, pentru că tonifierea mușchiului pectoral atrage după sine puțin și ridicarea sânilor, dacă nu sunt foarte mari și foarte grei.

  2. Şi eu mi-am dorit un implant. Încă îmi doresc. La fel, nu ceva ostentativ. Doar că acum fiind mamă îmi e teamă de riscuri şi complicaţii. 🙁

    • Și mie mi-ar fi plăcut dar nu sunt atât de curajoasă. În plus, nu știu dacă aș renunța la dormitul pe burtă 🙂 când am fost însărcinată și apoi cât am alăptat a fost un calvar să nu pot dormi în poziția mea preferată.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *