Nu este prima dată când găzduiesc articole scrise de alți bloggeri, pentru că mă gândesc că este bine să mai ies din bula mea și să vă mai ofer și altceva de citit, în afară de subiecte legate de nutriție.
Invitata mea de astăzi este Ana Maria Ivan, Zâna Scutecel și îi are în centrul atenției pe cei doi copii ai săi.
Cum se naște iubirea pentru doi?

Mi-am dorit mereu doi copii apropiați ca vârstă. Nu știam exact cum va fi, dar eram decisă că oricât de greu va fi, voi face fată. Dar iubirea? Iubirea cum vine?

Când a venit Maria, nu-mi puteam imagina cum va fi cu ea și cum voi face față unui alt program de cum eram învățată. După ce a venit la noi, nu mi-am mai putut imagina viața fără ea.
Când am rămas însărcinată cu Alexandru, mă întrebam de unde voi scoate o altă iubire și pentru el. O iubeam pe ea, toată iubirea era la ea, toată atenția, toată viața, tot era ea.
Toată sarcina am privit-o când pe ea, când burtica și zambeam, un pic speriată.

Când a venit Alexandru pe lume, în sala de nașteri și l-am auzit plângând am simțit că mor de fericire. Când mi l-au adus lângă mine și l-au lipit de obrazul meu am simțit o imensă iubire care s-a născut o dată cu el. ‘Inima unei mame nu se împarte, ea crește’ așa am auzit de la Cristina (Oțel) și așa de adevărat este. Inima mea crește în fiecare zi cu ei, cu toate poveștile, cu toate durerile, cu toate zîmbetele, toate plânsetele și mai ales cu tot dorul.

Au trecut aproape 3 ani de când sunt mamă și nimic din ce am făcut în această viață nu m-a făcut mai fericită. Ochii lor mici și frumoși cu care mă privesc dimineața, mânuțele lor care mă caută și mă alintă, zîmbetele lor care curg din tot sufletul, nimic nu este mai frumos pe această lume pentru mine.

Nu e ușor cu doi copii, dar nu este nici greu. Greul trece când te iau în brațe și îți dau din toata forța lor, tot ce este mai bun, pentru a te reîncărca.
Greu este când apare o problemă de sănătate, iar copilul suferă și nu știi ce să mai faci să îi alini durerea. Greu este când copilul e departe de tine și tu ai vrea să îl strângi în brațe. Greu este când este neînțeles de cei de lângă el și nu știi cum să întorci lumea pe dos pentru a-i fi bine.

Cu puțină organizare, ajutor și pauze din când în când, viața este tare frumoasă cu doi pici.

Cresc prea repede. Prea repede trec toate și nu ai timp să te bucuri de copilaria lor. Dați la o parte greutățile, zilele de epuizare, nopțile de nesomn și cu ultimele puteri, bucurați-vă de ei!

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole publicate pe blog, puteți urmări și pagina de Facebook aici
Sursă foto: arhiva personală Ana Maria Ivan, Pixabay

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *